De fiecare dată când “nu ne vindem ţara”, e clar că iar urmează să dăm ceva pe nimic. Deznodământul e întotdeauna acelaşi, însă la umbra unui aşa măreţ slogan mor toate argumentele care, dacă ar fi asumate, ar putea aduce un preţ mai bun.
“Până acum, privatizările s-au făcut în pagubă”
E oarecum adevărat, însă vinovată nu este privatizarea ci amânarea ei. Dacă ar fi dat toate companiile în 1990 pe câte un dolari, statul ar fi avut în ultimii 20 de ani beneficii nete (impozite încasate minus pagube plătite) mai mari decât are acum, scrie Lucian Davidescu pe standard.ro.
“Privatizarea e o măsură de dreapta”
Istoric și ultrasimplificat, da. Însă astăzi aproape niciun partid de stânga din lumea civilizată nu mai visează la companii de stat. Păi de ce să îngroape bani în ele când ar putea să-i folosească pentru ajutoare sociale?
“Să fie păstrate companiile profitabile!”
O companie de stat profitabilă devine un magnet pentru căpușe. E doar o chestiune de timp până când nu va mai fi profitabilă.
“Statul cedează controlul…”
Este exact pe dos! Statul are mai mult control. Dacă o companie de-a sa nu-și poate achita taxele, guvernul e cu mâinile legate – trebuie să le șteargă. În schimb, dacă proprietarul privat nu plătește, statul îi poate executa și revinde compania de oricâte ori.
“Trebuie așteptat să mai crească prețul”
Teoretic, în unele cazuri este o teză validă. Practic, dacă regula este aplicată la nivel general, câștigurile obținute vor fi irosite pentru cazurile în care pronosticul de creștere a fost greșit.
“Privatizările duc la scumpiri”
Asta se întâmplă când resursele fizice erau valorificate sub prețul real, pentru satisfacerea clienților politici și adormirea publicului. În rest, privatizarea duce de cele mai multe ori la ieftniri. Un studiu de caz: termoficarea din Ploiești.
“Niciun stat nu-și vinde…”
Ba bine că nu! Până și francezii
“De ce să nu ia statul tot profitul?”
Prețul plătit este cel puțin egal cu capacitatea dovedită a statului de-a face profit pe termen mediu și cel mult egal cu capacitatea presupusă a cumpărătorului. Deci dacă prețul este mic, probabil că profitul nu va exista iar dacă cumpărătorul simte că se poate descurca mai bine, statul primește niște bani pe care nu i-ar fi vîzut niciodată. Citeşte mai mult pe standard.ro
Daca ti-a placut articolul, urmareste MONEY.ro pe FACEBOOK!
Vot: 0,0 din 0 voturi