Oficialii americani au menţionat că datoria creşte vertiginos. Diferenţa dintre valoarea înregistrată marţi şi cea consemnată miercuri este de aproape 56 miliarde de dolari. Datele aprind dezbaterile din Congresul american, unde aleşii poporului încearcă să găsească soluţii pentru reducerea cheltuielilor publice. Fondul Monetar Internaţional avertizează că datoria SUA va ajunge la 100% din PIB până la sfârşitul anului.
Datoria publică a Statelor Unite va continua să crească în anii următori până la cote alarmante şi va atinge 19.600 miliarde până în 2015, adică 102% din produsul intern brut estimat, potrivit unui raport al Departamentului Trezoreriei. Politicienii americani atrag atenţia că nivelul ridicat al datoriei ar putea trage în jos economia americană.
În iulie, Congresul a aprobat creşterea plafonului de îndatorare cu 400 miliarde dolari. După doar două luni, la 8 septembrie, plafonul a fost ridicat cu încă 500 de miliarde de dolari.
Plafonul de îndatorare a fost majorat de 3 ori în ultimele 19 luni şi de 5 ori de când Obama este preşedinte.
Cum au ajuns americanii sclavii datoriilor
Disputele pe margine celebrului prag de îndatorare, care au generat disputa ce a lovit ratingul SUA, cu consecinţe în toată lumea, nu sunt deloc noi. Sunt chiar un lucru obişnuit în istoria Americii.
Plafonul de îndatorare al Statelor Unite a fost crescut în 100 de rânduri, din 1917 până acum. Iniţial, nu exista un plafon pentru datoria agregată, ci doar pe tipuri (pe termen lung, mediu, etc), acesta apărând abia în 1939, în timpul mandatului lui Franklin Delano Roosevelt. Atunci, Congresul a votat un plafon de 45 de miliarde de dolari pentru datoria totală, considerat mai mult decât satisfăcător pentru nevoile Trezoreriei. A urmat însă al doilea război mondial, care a îndatorat profund America. În 1945, limita de îndatorare a fost ridicată de mai multe ori, ajungând la 300 de miliarde.
Pragul a fost crescut apoi în mai multe rânduri de-a lungul anilor, fără obiecţii, dar abia în 1985, în timpul mandatului lui Reagen, finanţele publice ale Americii s-au înrăutăţit profund, iar negocierile pe marginea plafonului riscau să degenereze într-o criză politică. În septembrie, Trezoreria informa Congresul că s-a ajuns la plafonul de 1.824 de miliarde de dolari. Democraţii, majoritari în Congres, au sprijinit politica de creştere a cheltuielilor cu înarmarea promovată de Reagen (vă mai aduceţi aminte de Războiul Stelelor dintre SUA şi URSS) şi au reuşit să impună o creştere a plafonului până la 2.079 de miliarde, fără a se opera vreo modificare substanţială care să însănătoşească finanţele Americii. Totuşi, a fost o victorie politică pentru Reagen.
Zece ani mai târziu, plafonul ajunsese la 5.000 de miliarde, iar republicanii, majoritari în Congres, au făcut presiuni pentru reducerea cheltuielilor statului, mai ales că venea campania electorală. În ianuarie 1996, Trezoreria a annunţat că, din martie, nu va mai avea cu ce plăti prestaţiile sociale. După mai multe luni de negocieri, Bill Clinton a reuşit să obţină o majorare a plafonului: 5.500 de miliarde de dolari.
America se afundă în datorii în primul deceniu din secolul XXI. După atentatele de la 11 septembrie, urmate de războiele din Afganistan şi Iraq, datorie explodează pur şi simplu: de la 5.900 de miliarde în 2001, plafonul ajunge la 6.700 de miliarde în 2002, 7.384 de miliarde în 2004, 8.965 de milarde în 2006, 10.615 miliarde în 2008.
În timpul preşedinţiei lui Obama, marcată de criza subprime şi apoi de criza economică, datoriile au depăşit 15.000 de miliarde de dolari.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
