Să recapitulăm: în 2009, cel mai dur an din ultima jumătate de secol, Guvernul României nu a făcut absolut nimic pentru economie. Dimpotrivă. La începutul anului, absolut toate instituţiile - de la Preşedinţie la Palatul Victoria, Banca Naţională şi Prognoză - anunţau creştere economică. Deci nu avem nevoie să facem nimic, economia românească duduie de una singură. În acelaşi timp, restul Europei era ocupat cu propriile planuri - de salvare, nu de discurs public, este adevărat.
După câteva luni, când ne-am convins că situaÅ£ia este dramatică într-adevăr, că bugetul nu va suporta plăţile ÅŸi că producÅ£ia, consumul ÅŸi construcÅ£iile se duc de râpă, am intrat într-o altă fază a discursului: a mai durat două luni ca să stabilim că avem nevoie de ajutor de la Fondul Monetar, Banca Mondială ÅŸi Uniunea Europeană. Între timp, cifrele au arătat un prim trimestru dezastruos ÅŸi s-a făcut vară. Ghinion. Minunata creÅŸtere s-a dovedit a fi o scădere de peste 5%. În timp ce partidele ce guvernau la acea dată, PSD ÅŸi PDL, se luptau cu propriul Guvern în competiÅ£ia “a cui listă de soluÅ£ii anticriză este mai lungă”, Ministerul FinanÅ£elor aspira banii din economie în competiÅ£ie directă cu firmele care aveau nevoie de finanÅ£are. Banii plasaÅ£i simplu, sigur ÅŸi profitabil la stat s-au dus direct în salarii ÅŸi pensii ÅŸi au denaturat grav piaÅ£a bancară. Apoi a apărut ideea numită impozitul minim, care a creat - aÅŸa cum ÅŸi era de aÅŸteptat - sentimentul că statul român se află, din nou, în conflict direct cu contribuabilii. Pentru toată curăţenia pe care premierul Emil Boc susÅ£ine că această măsură a făcut-o, preÅ£ul plătit este descurajarea ideii de antreprenoriat ÅŸi, după unele calcule, chiar pierderi la buget în locul celor câteva sute de milioane estimate ca venituri nete.
Perfect, să presupunem că mediul de afaceri trebuia curăţat de companiile care îl parazitau. Viteza cu care s-a aplicat impozitul minim poate fi comparată doar cu totala lipsă de viteză în a pune la punct niÅŸte idei coerente pentru sprijinirea companiilor care nu parazitează economia. Capitalizarea CEC pentru creditarea companiilor mici a fost, de exemplu, o gafă de proporÅ£ii. Doar o lipsă crasă de competenţă putea produce un asemenea rezultat: de mai mult de jumătate de an, cele 900 milioane de lei promise mediului privat sunt doar pe hârtie, pentru că nimeni din Guvern nu a luat în calcul autorizarea operaÅ£iunii de către Comisia Europeană. Fondul de contragarantare, gândit să mărească potenÅ£ialul de creditare pentru companiile româneÅŸti, a avut nevoie de mai mult de jumătate de an pentru a deveni realitate. Åži nu funcÅ£ionează încă. Programul Prima Casă a fost aplicat, împotriva tuturor evidenÅ£elor ÅŸi analizelor, exact cum nu trebuia: din cele aproximativ 220 milioane de euro acordate până acum (dintr-un plafon de un miliard), majoritatea au finanÅ£at case construite înainte de 1989. Cam atât despre stimularea construcÅ£iei de locuinÅ£e cu garanÅ£ii de la Guvern.
Fondurile europene stau blocate din raÅ£iuni birocratice sau politice. Analiza dosarelor durează luni întregi, iar finanÅ£area fazelor de început ale proiectelor este aproape imposibilă. Simplificarea procedurilor ÅŸi acordarea de prefinanţări reprezintă un pas important, dar nu este suficient. La fel cum nu este suficient să vorbeÅŸti mult despre cum vei stimula economia prin investiÅ£ii în infrastructură ÅŸi să construieÅŸti 40 kilometri de ÅŸosea pe an. Cum se vede totul din perspectiva celor care miÅŸcă în fiecare zi rotiÅ£ele economiei? BilanÅ£ul pentru 2009 stă cam aÅŸa: managementul acestei ţări nu a înÅ£eles ce se întâmplă. Când a înÅ£eles, deÅŸi vag, a inventat vreo trei planuri cu câteva zeci de puncte fiecare. Pe care nu le-a aplicat, pentru că sunau bine pe hârtie, dar nu luaseră în calcul ce se întâmplă pe teren. Între timp, consumă o treime din tot ceea ce primeÅŸte de la noi pentru a se întreÅ£ine, pentru a Å£ine în viaţă acest mecanism care, la momentul actual, parazitează, de fapt, economia. Aspiră toate resursele de finanÅ£are, nu-ÅŸi plăteÅŸte datoriile la timp, nu are capacitatea de a face o analiză corectă, ia decizii târziu ÅŸi prost, nu se Å£ine de cuvânt - ceea ce face tuturor viaÅ£a mai scumpă, prin creÅŸterea dobânzilor - ÅŸi mai are ÅŸi aroganÅ£a de a se considera perfect competent. În timp ce noi dormeam, Europa se redresează. Pentru că a decis la timp ÅŸi a acÅ£ionat rapid. Când ne vom trezi, vom avea un nou preÅŸedinte ÅŸi alt guvern. Cu un dosar întreg de vorbe frumoase ÅŸi planuri interesante. Vom avea ÅŸomaj de 10%, credite neperformante, ultimul loc la atragerea banilor europeni. Åži multe promisiuni.
> Andreea RoÅŸca este director business press în cadrul trustului Realitatea-CaÅ£avencu. Lucrează în presa scrisă din 1992. A fost redactor-ÅŸef la săptămânalul Capital ÅŸi a condus agenÅ£ia de presă
NewsIn.
Daca ti-a placut articolul, urmareste MONEY.ro pe FACEBOOK!
Vot: 0,0 din 0 voturi