În ultima parte a anului trecut, Consiliul Științific al Parcului a aprobat un plan realizat în cadrul unui proiect cu finanțare europeană de către specialiști de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului (USAMVB), Timișoara. Pentru că zonele protejate erau prea mari pentru a fi pe placul drujbarilor de la Romsilva, reprezentanții acesteia au făcut presiuni majore pentru a anula votul din Consiliul Științific.
În același timp au pus presiuni pe cercetătorii USMAVB să modifice planul, în caz contrar riscând să rămână fără plata studiilor realizate. Pentru că nu le-a ieșit pasiența cum și-a dorit, Romsilva a apelat la ultima soluție – cu sprijinul unui secretar de stat din Ministerul Mediului, a schimbat componența Consiliului Științific și astăzi urmează votul pe planul cu protecție scăzută.
E o strategie patentată în cazul Roșiei Montane, la începutul anilor 2000, când Comisia Națională de Arheologie a fost epurată de ministrul Culturii de atunci, Răzvan Theodorescu, de către membrii care se pronunțaseră pentru salvarea patrimoniului, în locul lor fiind numiți arheologi obedienți companiei miniere. Când se întâmplă (nu foarte des în România) ca o comisie să-și facă treaba în mod onest, pur și simplu sunt schimbați membrii comisiei!
