Economiştii de la Fathom au analizat blianţurile celor mai mari patru bănci centrale din lume – Rezerva Federală a SUA, Banca Centrală Europeană, Banca Japoniei şi Banca Angliei – de la apariţia primelor semne ale crizei financiare.

Dacă în 2006 şi mijlocul lui 2007 activele financiare ale celor patru bănci aveau o evoluţie stabilă, a venit apoi avalanşa de bani. Activele băncilor centrale s-au umflat de la 4.000 de miliarde de dolari în 2006 la aproximativ 9.000 de miliarde de dolari la sfârşitul lunii februarie din 2011. “Creşterea în bilanţurile celor patru bănci centrale de la mijlocul lui 2007 a fost în jurul a 5.000 de miliarde de dolari până la sfârşitul lunii februarie 2011, sau 8% din PIB global”, se arată în raportul firmei de consultanţă financiară, citat de The Telegraph.

Deşi programul de quantitative easing (dobânzi aproape de 0, banca centrală cumpără obligaţiuni guvernamentale sau alte active financiare, masa monetară creşte, băncile au rezerve excesive) al Fed a fost cel mai mediatizat, americanii sunt pe locul doi după contribuţia la creşterea bilanţurilor. Pe primul loc este BCE care a cumpărat obligaţiuni acoperite cu garanţii şi a furnizat finanţare băncilor comerciale din întreaga zonă euro. Şi acum, bănci din ţări ca Irlanda, Grecia, Portugalia sau Spania sunt dependente de finanţarea ieftină a BCE. Banca Angliei este pe ultimul loc între cele patru, cu o contribuţie de 330 miliarde dolari.

Lichiditatea excesivă a ajutat bursele să îşi revină până aproape de nivelurile de dinaintea crizei, însă mulţi pun la îndoială efectele sale asupra economiei reale.

Abia după ce inflaţia ridicată a înecput să afecteze Europa, BCE a purces la majorarea dobânzii cheie cu 0,25 pp, după ce aproape doi ani în care a ţinut-o la 1%, şi mulţi cred că vom mai vedea creşterei de dobândă în acest an. Acum este aşteptată şi reacţia celorlalte bănci centrale, care în ulimele şedinţe de politică monetară nu au făcut nicio mişcare.