n primul rând, subliniază Stelian Muscalu, nu înseamnă sfârșitul lumii, bombă cu ceas etc. În incapacitate de plată, de-a lungul anilor, au fost cam toate statele, inclusiv România (la începutul anilor ’80), Ungaria, Spania, Rusia (în 1998-1999), Ucraina etc. Marea Britanie și Statele Unite sunt singurele state care nu au intrat niciodată în incapacitate de plată.
În momentul în care se constată incapacitatea de plată, datornicul se așează la masa negocierilor cu creditorul, pe care l-a anunțat că n-are cum să-i dea banii înapoi, și ia în discuție trei posibilități: renunțăm de tot, îți dau o parte din ei sau ți-i dau pe toți doar că într-o altă perioadă, spune Stelian Muscalu.
E foarte puțin probabil ca un stat să nu mai plătească niciun ban, pentru că atunci ar deveni un paria al piețelor financiare și nimeni nu va mai împrumuta țara respectivă.
Totuși, în momentul acesta, nimeni nu știe cum stă Grecia din punct de vedere financiar, este o imagine destul de opacă asupra finanțelor sale. Chiar dacă incapacitatea de plată înseamnă în primul rând imposibilitatea de a plăti creditorilor externi, asta nu înseamnă că în țară va fi „trai pe vătrai”, spune Stelian Muscalu. Există posibilitatea ca inclusiv pe plan intern lucrurile să se înrăutățească și atunci se iau măsuri, cum e cea care s-a luat deja – limitarea retragerilor de la bancomate la 60 de euro pe zi dintr-un cont. Când a intrat Argentina în incapacitate de plată, în 2001, limita a fost mult mai ridicată – 350 de dolari.
