Convergenţa reală, adică creşterea veniturilor populaţiei, a devenit esenţa dezbaterii privind adoptarea monedei euro în România. Diferenţa uriaşă dintre nivelul de trai din România, a doua cea mai săracă ţară din UE statistic vorbind, faţă de media din zona euro, este mai importantă azi decât îndeplinirea criteriilor nominale ale Tratatului de la Maastricht.

În ţări ca Grecia şi Portugalia, care erau mai aproape decât România de media UE atunci când au trecut la euro, adoptarea monedei unice s-a dovedit prematură.

În goana după voturi, având la dispoziţie dobânzile scăzute specifice spaţiului euro şi bănci franceze şi germane care aşteptau cu braţele deschise noi muşterii, guvernele din aceste ţări au fost generoase cu bugetarii, pensionarii şi asistaţii social şi s-au aruncat în acelaşi timp la investiţii publice cu viabilitate economică îndoielnică, precum cheltuielile uriaşe asumate de greci pentru organizarea Jocurilor Olimpice din 2004 de la Atena. Toate pe datorie, amanetând bunăstarea generaţiilor viitoare de dragul câştigului imediat, orbiţi de optimismul anilor de boom din perioada premergătoare crizei financiare mondiale.

Citește mai departe în ECONOMICA.NET.