Insula, aflată la o distanţă de două ore cu vaporul de oraşul Columbian Cartagena, are o densitate a populaţiei de patru ori mai mare decât cea a Manhattanului. Descoperită de pescari, în urmă cu 150 de ani, mica insulă face parte din arhipelagul San Berbardo, notează Daily Mail.

Pescarii veniţi din oraşul Baru, aflat la 50 de kilometri distanţă, pe coasta continentală, au fost foarte surprinşi să descopere că aici ţânţarii lipsesc cu desăvârşite. Acest lucru, rar în zonă, i-a determinat să înfiinţeze o tabără.

Populaţia insulei a ajuns, în zilele noastre, la 1200 de oameni. Aici găsim 90 de case, două magazine, un restaurant şi o şcoală. Din cauza spaţiului limitat, multe structuri au fost construite deasupra apei.

Aşezarea nu are clădiri înalte, ea extinzându-se pe verticală, astfel că toţi locuitorii trăiesc şi lucrează la parter. O curte mică este singurul loc pe care nu s-a construit nimic.
Deşi mulţi locuitori descriu insula ca pe un paradis, Santa Cruz del Islote nu are nici doctori şi nici cimitir, cei decedaţi fiind înmormântaţi pe o insulă aflată în apropiere. Singurul generator de pe insulă furnizează electricitate doar cinci ore pe zi, iar apa potabilă este adusă o dată la trei săptămâni de marina columbiană.
Singurul serviciu oferit de stat este paza efectuată de un singur om la şcoala ale cărei cursuri sunt urmate de 80 de copii. Legea columbiană prevede ca fiecare şcoală din ţară să aibă un paznic.
Traiul lipsit de condiţiile de bază îi determină pe localnici să lucreze pe insulele din apropiere, turismul fiind coloana economiei locale.
Oamenii le oferă turiştilor plimbări cu barca, partide de pescuit, sau scufundări, în timp ce alţii îşi folosesc experienţa n domeniul vieţii marine pentru a furniza peşte restaurantelor din apropiere.
Localnicii sunt ataşaţi modului lor de viaţă, nefiind îngrijoraţi de furturi şi adunându-se frecvent în faţa caselor pentru a urmări telenovele, după cum relatează Colombia Reports.
Existenţa lor contrastează puternic cu violenţa care a marcat partea continentală a ţării, afectată de decenii de război între grupările paramilitare şi forţele guvernamentale.

“Aici viaţa este liniştită şi încântătoare”, a declarat, pentru Toronto Star, Juvenal Julio, în vârstă de 66 de ani, un urmaş al pescarilor care au fondat aşezarea. “Nu există violenţă, astfel că nu avem nevoie de poliţie, ne ştim între noi şi ne bucurăm de fiecare zi”, adaugă bătrânul.