Cel mai mare finanțator al ECONOMIEI sărbătorește 200 de ani. România, doar 100

La finalul anilor ‘70 şi începutul anilor ‘80, economia lumii s-a confruntat cu două evenimente majore: creşterea preţurilor la petrol şi creşterea dobânzilor la dolari, spre 15%. România a fost lovită în plin şi a ajuns în incapacitate de plată, respectiv la preţurile de atunci nu mai putea să-şi onoreze plata seviciului datoriei externe, rate plus dobânzi. România nu avea suficiente resurse valutare, nici exporturi, nici alte surse de finanţare pentru a-şi onora obligaţiile externe curente.

 

Pentru cei care nu ştiu, cea mai mare parte din industrializarea României, de după 1950, a fost făcută din datorii externe, de la băncile din Occident şi mai puţin din resurse interne, care lipseau, sau ale fraţilor comunişti, aşa cum am fost învăţaţi.

 

La începutul anilor ‘80, România a ajuns la datorii externe de 12 miliarde de dolari la un PIB de până în 30 de miliarde de dolari.

 

Bancherii de pe Wall Street i-au spus lui Nicolae Ceauşescu să nu dea „default“, adică să se declare în incapacitate de plată şi să stopeze plata curentă a datoriei externe, ci să ajungă la o înţelegere pentru restructurarea datoriilor externe, scadenţele să fie prelungite astfel încât să se ajungă la o rată anuală care să poată să fie plătită de către România. Cam cum este acum cu datoriile companiilor.

 

Citește mai departe pe ZF.

 

 

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed