Cercetătorii australieni au descoperit un nou continent pe Terra

Această afirmație este departe de a genera un consens în comunitatea științifică, alături de alte chestiuni asociate, precum numărul continentelor de pe Terra și elementele definitorii ale acestora.

 

Zealandia, care s-a desprins din super-continentul Gondwana în urmă cu 75 de milioane de ani, acoperă o suprafață de 4,9 milioane de kilometri pătrați, reprezentând echivalentul unei jumătăți din suprafața Canadei.

 

Aproape 95% din această suprafață este acoperită de ape, iar cele două suprafețe uscate principale ale sale sunt Noua Zeelandă și Noua Caledonie.

 

Cercetătorii australieni, neozeelandezi și neocaledonieni au publicat în februarie, în GSA Today, ziarul publicat de Societatea americană de geologie, un articol ce detaliază motivele pentru care Zealandia, a cărei existență a fost evocată încă din 1995, ar trebui să fie considerată un continent.

 

Potrivit autorilor articolului, Zealandia răspunde celor patru criterii fundamentale care definesc un continent.

 

Ei citează ridicarea acelei suprafețe în raport cu zonele înconjurătoare, explicând că marginile sale reprezintă locurile în care câmpiile abisale se întâlnesc cu taluzul continental, la o adâncime cuprinsă între 2.500 și 4.000 de metri. Punctul culminant al acestui continent ar fi Muntele Cook din Noua Zeelandă, ce are altitudinea de 3.754 de metri.

 

Savanții au evocat și geologia sa proprie, forma sa bine delimitată și structura și grosimea scoarței sale.

 

Doar 25 de kilometri separă această structură de continentul australian în partea sa cea mai strâmtă, au dezvăluit oamenii de știință, unde depresiunea oceanică plonjează până la o adâncime de 3.600 de metri.

 

Joides Resolution, o navă de cercetări științifice, folosită la foraje marine, a părăsit vineri portul australian Townsville din statul Queensland pentru a efectua prelevări de materiale cu scopul de a înțelege mai bine evoluția geologică a zonei în ultimele zeci de milioane de ani.

 

Rocile și sedimentele prelevate vor fi studiate la bord. Aceste materiale vor contribui la progresul cunoștiințelor despre istoria oceanografică a zonei și despre fenomenele sale climatice și tectonice.

 

Jerry Dickens, unul dintre coordonatorii științifici ai expediției, a insistat asupra importanței pe care acea zonă a lumii o are pentru studiile climatice.

 

„Pe măsură ce Australia a plutit în derivă spre nord și Marea Tasmaniei s-a mărit, schemele de circulație au fluctuat, la fel și adâncimile apei din jurul Noii Zeelande”, a explicat acest cercetător, profesor la Universitatea Texas.

 

„Această zonă a avut o influență importantă în schimbările globale”, a adăugat el.

 

Neville Exon, cercetător la Universitatea națională australiană, spune că noua expediție, care va dura două luni, va oferi informații despre schimbările tectonice produse după formarea în urmă cu 53 de milioane de ani a „Cercului de foc al Pacificului”, o zonă cu activitate vulcanică intensă.

 

Unul dintre principalii autori ai studiului publicat în februarie, Nick Mortimer, a explicat că oamenii de știință adună de 20 de ani elemente care să ateste existența continentului Zealandia.

 

Însă eforturile lor au fost complicate de faptul că Zealandia este „înecată” sub ochii lor.

 

„Dacă am putea să golim oceanele, lanțurile de munți și această uriașă masă continentală ar sări în ochii tuturor”, a spus profesorul Mortimer, care spune că își dorește ca Zealandia să apară într-o bună zi „pe hărți și în școli”.

 

Înainte de a ști cu certitudine dacă Zealandia este într-adevăr un continent, părerile diverg în legătură cu numărul actual al continentelor de pe Terra, care pot să fluctueze — în funcție de punctele de vedere aduse în discuție — de la patru la șapte.

 

Autorii studiului afirmă că Zealandia este al șaptelea continent ca mărime, după Africa, Eurasia, America de Nord, America de Sud, Antarctica și Australia.

 

„Interesul științifice de a clasifica Zealandia ca un continent independent merge dincolo de simpla adăugare a unui nume pe o listă”, afirmă ei.

 

„Faptul că un continent poate fi astfel scufundat, dar nu fragmentat, este util înțelegerii noastre despre coeziunea și distrugerea scoarței continentale”, au adăugat autorii studiului.

 

 

 

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed