Constatarea degradării sistemului de învăţământ, lipsa de satisfacţii profesionale şi materiale, melancolia privind şcoala de altădată, le-a determinat pe Cristiana Petrescu (54 de ani), profesor de limba latină şi pe linca Mavrianopol (44 de ani), profesor de informatică, să-şi înfiinţeze propria şcoală. Au spart puşculiţa, au pus mână de la mână, au strâns bani de la prietenii “care au avut la timpul potrivit prudenţa să plece din ţară şi înţelepciunea să nu se mai încoarcă” şi au adunat 10.000 de euro, spune Petrescu. Banii au fost investiţi în închirierea unei vile, amenajarea ei cu mobilier şi bibliotecă.
“Ne-am gândit la această şcoală, Edu-cats, prin prisma necesităţii sădirii în conştiinta tinerilor a vechiului tipar valoric ce este radiat cu atata înverşunare şi cinism. Este nevoie de un spaţiu privat în care spiritul uman în formare să aibă oportunitatea valorificării potenţialului individual cognitiv şi creativ”, spune Mavrianopol.
Potrivit antreprenoarelor, Edu-cats va oferi supravegherea diferenţiată a copiilor şi tinerilor, de la efectuarea temelor, la limbi straine, teatru, muzică, dans, arte plastice, cerc de lectură şi creaţie literară, jocuri logice, cerc de matematică, sport, excursii, tabere. După ce au studiat piaţa, şi-au propus un tarif minim, de 600 de lei, care cuprinde supravegherea copiilor la efectuarea temelor pentru ziua următoare. Urmând modelul de pe piaţă, opţional, elevii pot beneficia de masă prânz şi gustare, transport dar şi servicii personalizate precum supraveghere pe perioade limitate de timp și meditații.
“Ne adresăm, în primul rând, părinţilor conştienţi de obligativitatea completării educaţiei şcolare şi de fructificarea orelor dedicate studiului individual şi activităţilor formativ-recreative. Există avantajul de a alege dintre ofertele opţionale desfăşurate în acelaşi loc pe cele potrivite talentului, vocaţiei şi personalităţii propriului copil”, a adăugat Petrescu.
Despre profit, cele două profesoare nu-şi fac griji, se gândesc la unul profesional, legat de evolutiţia fiecaruia dintre elevi. “Cel material, probabil, va fi direct proporţional cu cel spiritual”, a spus Mavrianopol.
Înapoi la prima iubire
Monica Sora (37 de ani) a visat să devină profesor. Și a reușit. După terminarea facultății, a predat informatică timp de nouă luni, la Colegiul I.L. Caragiale din București. Suficient să realizeze că nu poate face treabă din lipsa unei baze materiale eficiente. Suficient să realizeze că salariul de tânăr profesor este insuficient pentru un trai decent.
“Am părăsit sistemul învățământului de stat, pentru o slujbă într-o multinațională, una care, la acel moment, a setat repere de cultură organizațională – Mobifon. Am lucrat timp de șapte ani în această organizație, în toate departamentele de Relații Clienți, am condus echipe variate ca structură și mărime. Apoi am creat departamentele de Customer Care pentru două bănci din România”, ne-a povestit Sora.
În primavara anului 2010, a decis ca este momentul să aibă afacerea proprie și s-a întors la prima dragoste, lucrul cu copiii, însă în învățământul privat.
“Am analizat ambele variante: să încep de la zero, sau să văd dacă pot cumpăra o afacere deja existentă. Când am văzut sloganul Oxigen Sport – “Te antrenează pentru viață”, am decis imediat că trebuie să-l cumpar, deoarece exprimă exact ceea ce doream eu să fac: programe educaționale care să pregatească copii pentru viața care îi așteaptă dincolo de băncile școlii”, a adăugat Sora. A investit 10.000 de euro într-o afacere în care bagă bani lunar în baza materială și în profesorii cu care lucrează. Şi în acest caz, profitul se lasă așteptat.
“Anul trecut, fiind primul an de la preluarea afacerii, nu am obținut profit, nici nu mă așteptam să fie așa, dar nici nu am venit cu bani de acasă. Sunt de părere că o afacere solidă nu poate fi aceea din care obții un profit imediat. Anul acesta, sunt pe o pantă ascendentă din acest punct de vedere și sper că, în viitorul apropiat, să ajung și la profit”, a mai spus Sora.
Ea își sfătuiește colegii de breaslă să nu aleagă acest drum dacă nu sunt dispuși să facă sacrificii materiale, dacă nu au spirit anteprenorial și dacă nu știu să administreze o afacere. “Ca patron de after school nu este suficient să fii un bun profesor, trebuie să înțelegi piața, să știi să dezvolți programe educaționale, nu doar sa le livrezi”, a adăugat Sora.
“Copii mei au nevoie de școală. De școala mea!”
Arina Bistriceanu este jurist si manager HR. Ce are în comun cu sistemul de învățământ? Are copii. Nemulțumită de ce învățau la stat, s-a gândit să le ofere propria școală, After School Arina, așa că, în 2008, a reușit să strângă din credite de la bănci 10.000 de euro și s-a asigurat că, atât proprii fii cât și ceilalți, pe care-I numește tot “copiii mei”, se vor forma în mod corespunzător.
“De cele mai multe ori, cadrele din învățământul de stat nu își dau interesul decât impinse de la spate și doar în situația în care pot urmări profituri personale. Sincer, copiii îmi recunosc că se duc la școală din obligație și cu bucuria că ar avea unde să se joace. Invățătoarele din cadrul școlii de stat, în afara faptului că au un loc sigur de muncă, în marea lor majoritate nu au elanul, motivația și nevoia - prin meditații sunt asigurate - de a mai preda sau, de multe ori, nu au nici competența - alcoolice, adestea fără diplomă. Învăământului de stat îi lipsește respectul de sine. Nu le este rușine să ceară, public de la parinți, fonduri pentru clasă, pentru școală, pentru bodyguarzi, pentru mese festive sau atenții la profesori cu diferite motivații. Nu mai există rușine iar etnia romă domină sistemul prin tupeu, obraznicie și absențe, care sunt ușor uitate și date la o parte dacă parinții lor ‘cotizează’ suficient. Orele de curs au devenit pauze iar pauzele cursuri. Acesta este sistemul de învățământ românesc!”, ne-a spus Bistriceanu.
Nu are încă angajați, doar colaboratori și încă nu a înregistrat profit, fiind convinsă că se află într-o zonă fără putere materială.
“Am supraviețuit și nu m-am gândit la un profit imediat, deoarece copiii mei au nevoie de educație și mă lupt din răsputeri pentru acest lucru. Mi s-ar parea corect și cinstit că toți cei care au astfel de idei de servicii să nu gândească numai în folosul lor personal, să vadă câtă nevoie este de acest sistem privat dar la prețuri accesibile, cu eforturi și dedicație, pentru că numai așa sistemul de învățământ va evolua promițător spre profesionalism și competitivitate”, a mai spus Bistriceanu.
Profesorul, un atreprenor sau antreprenorul profesor?
Ce părere are consultantul? “Cred că este puțin nenatural sau surprinzator ca o persoană cu vocație și exercițiu de profesor să devină antreprenor. Cu siguranță mi-aș dori să văd mai mulți antreprenori care să predea în sistemul de învățământ, privat sau nu. Există, totuși, profesori ambițioși, dedicați, care reușesc și ca antreprenori. Structural, un dascăl nu are exercițiul de a fi ‘result-oriented’, din moment ce procesul de învățare este, în România, de tip ‘push;’ și orientat pe termen lung. Există profesori care reușesc în afaceri, dar nu văd o legătură directă între cele două vocații”, ne-a spus Monica Cadogan, consultant de business și Corporate Business Partner al companiei de M&A BCMS.
Potri vit acesteia, în functie de sistem, dacă se folosesc propriile spații sau închiriate, dacă antreprenorul lucrează în after school sau are angajați, dacă se servește masa pregatită local sau în sistem catering, investiția necesară funcționării unui after school, în primele 6-12 luni, până se poate ajunge la un număr critic de copii care să acopere costurile minime, poate fi situată între 10.000 - 30.000 euro.
“Dacă profesorii doresc și au timp și viziune să devină oameni de afaceri, sau pur și simplu au o pasiune pentru educație și doresc să organizeze un sistem de învățare urmându-și propria viziune, pot obține fonduri de la familie, prieteni sau persoane interesate de asocieri. Este greu de crezut că instituțiile financiare vor dezvolta curând produse pentru aceste tipuri de afaceri și cu atât mai puțin programele guvernamentale, dat fiind faptul că ele sunt practic concurente sau complementare cu sistemul de învățământ public”, a adăugat Cadogan.
În privința recuperarării investiției inițiale, consultantul este de părere că aceasta poate fi făcută în primii unu - doi ani de la înființare, cu un management atent. Sfatul consultantului: “Este nevoie de încredere, dorința de a învăța și perseverență”.
Fostul ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a anunţat încă din 2009, că intenţionează să înlocuiască, programul "Cornul şi laptele" cu un program nou, "after-school", prin care elevii, după terminarea orelor, îşi fac lecţiile sub supravegherea profesorilor, participă la diverse activităţi și servesc o masă caldă. Totuși, programele de after school nu sunt încă reglementate de legislaţia actuală, motiv pentru care ele nu sunt monitorizate de minister, ci numai de consiliile locale. Propunerea fostului ministru se va realize, poate, în 5-10 ani în cadrul învățământului de stat, spun reprezentanții Ministerului Învățământului, însă a reprezentat o idee de afaceri, astfel că, în invăţământul privat, programele after school sunt extrem de bine dezvoltate. Un părinte va plăti pentru astfel de servicii între 10.000 și 65.000 de lei pe an. Jucătorii principali ai acestei piețe sunt British School of Bucharest, American International School of Bucharest și International School of Bucharest.
Peste 64% dintre români sunt nemulţumiţi de sistemul de învăţământ, iar 73,5% consideră că acesta este mai slab decât cel din urmă cu 15 ani, printre principalele cauze indicate fiind infrastructura şcolară şi rezultatele slabe la bacalaureat, ca efect al unui sistem depăşit, potrivit sondajului de opinie "Starea învăţământului din România" realizat de iVox.ro.
