Criza şi taxa pe tranzacţii financiare

Scopul declarat al întâlnirilor din ultima vreme ale cancelarului Angela Merkel cu preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a fost restabilirea încrederii pieţelor în zona euro şi în capacitatea ei de a-şi reveni, de a-şi pune sub control problemele bugetare şi de a-şi relua creşterea.

Or, alunecarea în abis a continuat, după o mică pauză datorată Crăciunului şi Revelionului. Salvarea pare a fi mai departe decât oricând de zona euro, între altele şi pentru că axa franco-germană, care conduce în prezent Europa, nu ştie pe unde să scoată cămaşa.

Prinse în menghină între nevoile financiare autentice şi un populism inevitabil în perioade electorale şi în special în epoci de criză, un populism care nu face niciodată casă bună cu imperativele economice, elitele politice franceză şi germană dau din colţ în colţ.

În fapt, nici Merkel şi nici Sarkozy, care are alegeri prezidenţiale peste doar câteva luni, şi încearcă să le ia ochii alegătorilor de stânga anunţând demersuri unilaterale de introducere a unei noi taxe, aparent anticapitaliste, nu ştiu ce ar mai putea face pentru stabilizarea situaţiei.

În context, e important de subliniat că actuala criză este, în primul rând una a datoriilor suverane şi a bugetelor dezechilibrate, iar în al doilea rând a lipsei de încredere în zona euro şi ţine prea puţin de eficienţa capitalismului.

Or, Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy „nu ştiu de unde să procure sumele de care ar putea avea nevoie zona euro pentru a salva Italia”, dacă măsurile de redresare adoptate la Roma dau greş, relevă bunăoară cotidianul polonez Rzeczpospolita.

Citeste materialul integral pe Deutsche Welle