x


  • EUR
    4.5816
    USD
    3.9104
  • 33° C
    Vremea
    Bucuresti
    Vant

    29 km/h
    Umiditate

    16%
    Presiune

    34067 hPa
string(6) "opinii"

Deutsche Welle: România, între tablete și toalete

Horaţiu Pepine, pentru dw.com: Am auzit de multe ori că educaţia este o prioritate, dar declaraţiile au fost demagogice sau au presupus ceva diferit, cum ar fi investiţiile materiale în dotări sau salariile personalului didactic.

Author: Mircea Popa | Sursa: Money.ro | Publicat: 19.11.2016, 8:26 | Actualizat: 19.11.2016, 8:26

A făcut mare vâlvă declaraţia a unui director al filialei Samsung în România: ”Cred că este de preferat să avem tablete în şcoli întâi şi abia apoi să rezolvăm cu toaleta din curte” (Cristian Cojocaru, Samsung România). Aşa cum era de aşteptat, declaraţia a fost criticată masiv, dar acest lucru este, poate, mai puţin important. Nu orice prostie suscită critici, ci doar aceea care atinge fondul problemei. Căci generalizând, problema de mai sus poate fi reformulată ca o alegere între investiţia în inteligenţă, cu efecte profunde pe termen lung, şi investiţia în infrastructura materială, cu urmări imediate, ceea ce e de natură să modifice puţin perspectiva.

 

În termenii politicilor publice, tableta poate semnifica o investiţie în educaţie, una care să fie prioritară în sensul propriu al cuvântului. Am auzit de foarte multe ori că educaţia ar trebui să devină o prioritate, dar din nefericire declaraţiile au fost fie pur demagogice, fie au presupus ceva diferit, cum ar fi investiţiile materiale în reparaţii, dotări sau salariile personalului didactic. În ciuda tuturor pretinselor reforme, şcoala a rămas neschimbată, fiind supusă cel mult unei modernizări de suprafaţă. Ceea ce lipseşte de regulă din şcoală este tocmai cultura, adică ”tableta”, ”softul”, menit să îi ofere omului putinţa de a da o altă valoare vieţii sale. Literatură nu mai citeşte absolut nimeni la orele de literatură, la muzică nu se ascultă muzică şi la orele de desen nu se vizitează muzeele de artă. Iar în rest, şi în afara orelor de matematică, li se dau elevilor ”proiecte”, prin care se înţelege copy-paste de pe wikipedia.

 

Nu vrem să spunem că se poate citi şi la lumina lumânărilor (deşi, evident, se poate), ci vrem să atragem atenţia că tehnologiile noi şi toate comodităţile nu se pot pot substitui unei educaţii serioase. Școlile româneşti de la ţară cu latrina în fundul curţii sunt desigur simptome dramatice ale neputinţei comunităţilor rurale, dar dacă se va investi exclusiv în infrastructura fizică, şcolile nu vor reuşi deloc să-şi îndeplinească mai bine misiunea. În definitiv, la oricare mall e mai confortabil decât la oricare altă şcoală şi cu toate astea nu se învaţă acolo nimic. Ce folos că şcoala e frumoasă şi luminoasă, dacă de pe porţile sale ies ”analfabeţi funcţionali”, cum se spune?

 

Tableta mai poate semnifica şi emisiunile de cultură de la televiziunea publică, care sunt tot mai puţine şi tot mai pe gustul pieţei, aşa zicând, făcute altfel spus cu unicul scop de a aduce publicitate. Atunci când televiziunea e preocupată în primul rând să ”modernizeze reţeaua de canalizare”, prima care va avea de suferit va fi cultura.

 

Recent, am aflat că una din reuşitele surprinzătoare ale ultimilor ani, Biblioteca Metropolitană din Bucureşti, care a reactivat toate fostele biblioteci de cartier şi le-a dotat cu multe volume, urmează la rândul ei să se restructureze şi să înlocuiască o parte din cărţi cu jocuri video şi alte spaţii recreative. Fondul de ”filosofie” a fost primul sacrificat, cărţile fiind deja evacuate către o destinaţie necunoscută. Ei bine, asta înseamnă că bibliotecile preferă la rândul lor o modernizare de suprafaţă şi, mai grav, că preferă nu doar ”să aducă closetul în casă”, dar că aruncă ”tableta” pe fereastră. E o tendinţă mai largă, ni s-a explicat, căci aşa se petrece peste tot în lume şi noul manager intenţionează să ţină pasul!.

 

Cineva observa că alegerea de mai sus nu se pune cu adevărat şi că informatizarea şi canalizarea se pot face prea bine în paralel. În realitate însă, atunci când resursele sunt limitate, alegerea poate deveni dramatică. Iar dacă păstrăm metafora dezvoltată mai sus, uneori se impune o anumită radicalitate şi o preferinţă clară pentru inteligenţă în defavoarea comodităţilor de tot soiul. Revenind, în final, la exemplul şcolii, fără o reală modificare de conţinut, societatea românească nu va avea în viitor nici mijloacele modernizării. Fără ”tabletă” va rămâne prizoniera propriei înapoieri, în ciuda unor mici amenajări exterioare.