Este pentru prima dată după 22 de ani de la căderea comunismului când politica românească reușește să întruneasacă mai multe aprecieri în afara țării decât înăuntrul ei.
S-a creat de mai multă vreme un dezechilibru grav: administrația românească are mai multă legitimitate externă decât internă. Guvernul deși este contestat de majoritatea copleșitoare a cetățenilor români continuă să fie un interlocutor valabil și de încredere al Fondului Monetar și al celorlalți creditori externi. Anul trecut, în 4 iulie, ambasadorul SUA îi mulțumea primului ministru Emil Boc pentru a fi fost ”un ferm susţinător al reformei în România”, dar chiar mai recent, cu ocazia aniversării listării la Bursă a Fondului Proprietatea, diplomatul american spunea că ”mai ales în perioada aceasta de tulburări sociale, este vital ca România să continue reformele economice”. El avea cuvinte de prețuire mai ales pentru adoptarea la sfârșitul anului trecut a noului Cod de Guvernare Corporatistă și saluta ”cu entuziasm” ofertele publice inițiale de vânzare de acțiuni ale Romgaz, Hidroelectrica și Nuclearelectrica, precum și ofertele publice secundare de vânzare de acțiuni ale Petrom, Transelectrica și Transgaz. Într-un moment în care în corul confuz al protestelor recente s-au auzit și opinii anti-privatizare, cuvintele unui diplomat occidental au fost cu siguranță mai curând o formă de susținere morală a Guvernului.
Probabil că dacă primul ministru ar fi participat la reuniunile Consiliului European, așa cum ar fi fost firesc să se întâmple, el ar fi avut parte de încurajări similare. Într-o Europă îngrozită de spectrul datoriilor, conduita severă a unei țări ca România e mai curând liniștitoare scrie Deutsche Welle.
În orice caz președintele Traian Băsescu s-a întors de fiecare dată de la reuniunile Consilului European ”întărit” cu o formă nouă de autoritate. Contestat cu vehemență în țară pentru modul în care a personalizat puterea, el putea vorbi de astă dată cu o voce ”europeană”. Luni seară la Bruxelles președintele Traian Băsescu și-a regăsit calmul și siguranța de sine, anunțând rezulatele reuniunii și prevederile noului tratat european. "A mai rămas de clarificat, la nivel naţional, − a spus el − modul de introducere în Constituţie a obligaţiei de a respecta deficitul structural de maxim minus 0,5 % din PIB.”
Conjuctura europeană actuală, care face ca însăși Comisia Europeană să pară un spectator depășit de evenimente, convine de minune președintelui Traian Băsescu. Plasat pe poziții de autoritate regăsită el explică decizii care în România nu au fost dezbătute niciodată, cu aerul că nici nu ar trebui să fie dezbătute vreodată.
Dezechilibrul acesta dintre legitimitatea externă și cea internă pare însă tot mai greu de susținut. Este pentru prima dată din 1990 încoace cînd politica românească se găsește în această situație. În curs de 20 de ani a reușit să treacă dintr-o extremă într- alta. În primii ani după căderea comunismului, regimul Iliescu se delegimitase grav pe plan extern, dar se bucura în schimb de încrederea unei populații largi, aflate în total dezacord cu revendicările opoziției. FSN se sprijinea nu doar pe forța Securității vag reorganizate, dar, oricât ar părea de neplăcut, și pe încrederea populară. Au fost necesare multe eforturi pentru a ”deconstrui” temeiurile acelei încrederi axate pe un naționalism retrograd. În Rusia lui Putin situația a fost până recent destul de asemănătoare. Astăzi în schimb, regimul Băsescu și-a pierdut în mare măsură autoritatea internă și nu se mai susține decât pe ancora sa externă. Din păcate situația este cu totul nouă și istoria recentă nu poate furniza exemple folositoare. Totuși bunul simț politic sugerează că politica românească are nevoie de regăsirea unei forme de echilibru, de acea legitimitate egal împărțită înăuntru și în afară.
Daca ti-a placut articolul, urmareste MONEY.ro pe FACEBOOK!
Credite imobiliare
Vot: 5 din 1 vot