MBA-ul e un program democratic. Oricine poate accede la el, desigur, doar dacă are banii necesari. Şi dacă îndeplineşte condiţiile de înscriere. Bun, eşti eligibil şi, mai mult, eşti selectat să urmezi acest program. Dar, dincolo de discursul declarativ, MBA-ul este un business. Care trebuie să facă bani. De aceea, uneori sunt acceptaţi în program oameni care nu vor câştiga din obţinerea acestei diplome, ba, mai mult-în condiţiile crizei financiare, când regulile de recrutare s-au schimbat radical, sunt nevoiţi să-şi ascundă specializările, dacă vor cu orice preţ un loc de muncă. Totuşi, “vina” nu e numai a reprezentanţilor de programe de MBA care nu fac decât să opereze după regulile economiei de piaţă. Îşi vând “marfa” comunicând informaţii care îi pun într-o lumină favorabilă. Programele "scumpe" sunt însă printre cele mai transparente în privinţa raportului între servicii oferite şi costuri. Niciun director de program de MBA nu pune pistolul la tâmpla candidatului ca să-l “motiveze” să urmeze un program de acest fel. O parte din vină revine candidaţilor, care “văd” în absolvirea MBA-ului o trambulină sigură pentru o carieră de succes în domeniul râvnit.
Condiţiile de înscriere sunt coercitive dar insuficiente. De ce?
Răspunsul scurt e ca să atragă cât mai mulţi candidaţi. Însă, în realitate, răspunsul e mai nuanţat. Condiţia esenţială ca să îţi evaluezi singur eligibilitatea pentru un progam de MBA este experienţa relevantă, de minimum 2 ani, în domeniul în care activezi. Condiţia pare să fie rezonabil de constrângătoare pentru candidaţi. Corect. Mulţi dintre cei care nu au de ce să urmeze un MBA vor fi eliminaţi automat din competiţie. Dar nu toţi. O parte dintre cei care au trecut de acest filtru vor eşua în a folosi obţinerea diplomei în favoarea lor. În concecinţă, programele de MBA eşuează şi ele în a selecta corect candidaţii.
“Persoanele care nu au experienţă profesională nu pot înţelege toate instrumentele pe care un manager le poate folosi pentru luarea deciziilor, plus ca nu au unde să le aplice, deci le uită foarte repede, apoi îngroaşă rândurile celor care spun că au facut un MBA degeaba, sau că nu au înţeles nimic”, a spus pentru MONEY.ro Mihaela Deacu, director program Tiffin EMBA în România.
Dar cine sunt “perdanţii” MBA-urilor? Te recunoşti?
1. Dacă activezi pe o poziţie de entry level.
“Nu s-ar justifica un MBA pentru poziţii de entry-level, în special, şi nici pentru poziţii manageriale care nu necesită o pregătire de un asemenea calibru”, spune Florin Ochiana, HR manager la Luger & Makler.
2. Dacă ai pretenţii salariale “incompatibile” cu cât poate oferi compania.
“Absolvenţi care cer mai mulţi bani decât poate oferi compania la care aplică pentru un job”, spune Mihaela Deacu.
3. Nu te vinzi convingător la interviu. Cât de obiectivă e recrutarea?
“Nu demonstrează la interviu că aduc plus valoare companiei (încât să fie şi pe placul companiei – foarte subiectiv procesul). Unii trec de interviu, dar nu reuşesc să demonstreze după aceea”, mai explică ea.
4. Dacă te supraapreciezi, rişti să fii dat la o parte. Din joc.
“Sunt prea orgolioşi şi mândri de realizarea lor (absolvirea unui MBA) şi vor să le pice toată lumea la picioare. Aceasta atitudine nu mai ţine”, conchide Mihaela Deacu.
5. Percepţie distorsionată asupra MBA-ului. Crezi că după ce îl vei absolvi, te vei transforma, dintr-o dată, din angajat în manager de top.
“Nu aş urma un MBA dacă aş avea un rol mic sau marginal într-o companie, cu speranţa că voi deveni un super-manager la absolvirea acestuia”, spune Florin Ochiana.
Sau dacă crezi că absolvirea programului va deschide brusc uşi care până atunci eram închise. Cu lacăt!
“Majoritatea cursanţilor se aşteaptă să primească o certitudine a succesului, descoperind cheia rezolvării tuturor problemelor şi aşteptând ca având această diplomă în buzunar, total să se desfăşoare foarte rapid şi eventual fără prea mari eforturi”, crede Corina Diaconu, managing director la ABC Human Capital.
Dar dacă eşti foarte bun, de ce eşti totuşi dat la o parte? Pentru că nu eşti agreat!
Am identificat 2 categorii mari de motive pentru care absolvenţii de MBA nu ajung să aibă o carieră, deşi sunt supraspecializaţi în domeniul lor de expertiză. Prima se referă la o problemă de raportare a angajatorilor la absolvenţii de MBA. A doua ţinteşte carisma absolventului: eşti suficient de “simpatic” pentru şeful tău?
Să le analizăm pe rând.
Şansele ca un absolvent de MBA să se angajeze într-o firmă în care şeful obişnuieşte să se simtă ameninţat de angajaţi mai bine pregătiţi decât el, sunt minime, dacă nu chiar nule. În acest caz, meritocraţia este doar un miraj corporatist.
“Proprietarii de companii (mai ales români) nu angajează absolvenţi de MBA pentru că le e teamă că absolvenţii ştiu mai mult decât ei. Alţi manageri nu le recunosc meritele, din cauza fricii de a nu-şi pierde poziţia”, explică Mihaela Deacu.
Într-un scenariu mai fericit, îţi sunt recunoscute meritele, ai în faţa ta un şef care îţi respectă nivelul de expertiză, dar care nu te vrea în echipă pentru că nu te agreează. Reprezentanţi ai programelor de MBA din plan local confirmă că uneori procesul de recrutare al absolvenţilor acestui tip de program este profund subiectiv.
Despre cum te poate sabota absolvirea unui MBA în criză.
Ai absolvit un MBA şi nu ai un loc de muncă. Treptat, după o serie de interviuri la care ţi s-a promis cel mult că “poate vă vom contacta”, fără acoperire în realitate, începi să iei în calcul joburi sub pregătirea ta profesională. Din disperare. Dar contrar simţului comun, angajatorii se feresc să cheme la interviu candidaţi supraspecializaţi. Pentru că îi percep mult prea scumpi, comparativ cu nivelul salarial pe care îl pot oferi. Invocând aşteptări salariale pe care nu le pot onora, angajatorii "elimină" încă de la citirea CV-ului, candidaţii care au absolvit un MBA.
“Este încetăţenită ideea că un absolvent de MBA cere mult, dar nu li se oferă şansa să decidă ei (absolvenţii) dacă vor să lucreze şi pe mai puţini bani”, explică Mihaela Deacu.
Drept care, absolvenţii de MBA recurg la a ascunde această specializare, pentru a deveni atractivi pentru angajatori.
Absolvent de MBA la o universitate din Germania. Şi şomer.
Alexandru Popa este şomer. Şi absolvent al MBA-ului oferit de Schiller International University, din Heidelberg (Germania).
A urmat un MBA ca să rămână în Germania. “La terminarea studiilor universitare am avut de ales între a continua cu MBA-ul şi a reveni apoi în România, sau a reveni în Romania şi a face apoi un MBA. Cum doream să nu mai fiu nevoit să iau în calcul întoarcerea în România, am hotărât să continui cu MBA-ul, în speranţa că îmi va aduce un avantaj în plus dacă nu în a rămâne în Germania, în cel mai rău caz, la întoarcerea în România”, explică el. Dar nu s-a întâmplat. Cel puţin, până acum.
Ce s-a întâmplat când s-a întors în ţară?
“La întoarcerea din Germania, în 2001, în România nu se prea ştia ce este MBA-ul. De exemplu, Ministerul Educaţiei nici măcar nu mi l-a recunoscut. Cât despre firmele private, n-a contat nici acolo deloc. Nici pe parcursul anilor nu a contat. De ce? Pentru că managerii români nu ştiu să aprecieze valoarea unui astfel de program. Traiectoria profesională în România este influenţată de networking iar în cazul meu nu aveam şi nu am facut un astfel de MBA (n.r. cu focus pe networking)”, explică el.
Citiţi în continuare un interviu necenzurat cu Alexandru Popa, despre cum l-a influenţat absolvirea MBA-ului şi de ce angajatorii nu caută candidaţi care au absolvit un program de acest fel.
WEBTV: Toate stirile video si emisiunile
NEWSLINE: Ramai conectat non-stop
