Autor: Cristina Şomănescu | Publicat: 12 mar 2010, 14:32
ALEXANDRA MÂNZA este distribution & business manager la Chello Central Europe şi a absolvit MBA-ul Româno-Canadian în 2005.
Absolvirea MBA-ului a fost importantă pentru că te învaţă cum să adecvezi şi să livrezi informaţie relevantă despre business-ul tău comunităţii de profil, încât să conteze, spune ea.
“Am aflat cum marile companii internaţionale percep un bun manager. Chiar dacă ai rezultate foarte bune, dacă nu ştii să spui ceea ce ei vor să afle de la tine, este irelevant. Chiar dacă ţi-ai atins targetele respective, tu poţi să le atingi prin rutină, prin ceea ce faci, prin cunoaşterea pieţei, dacă tu nu le vorbeşti pe limbajul lor, în care ei să înţeleagă că tu ai aceleaşi obiective cu ei, şi că ştii să urmezi paşii pe care ei îi cer de la tine, nu ai nicio şansă”, explică Alexandra Mânza.
MBA-ul a schimbat şi modul în care s-a raportat la business. Nu faci o firmă ca să fie lider de piaţă, ci ca să facă profit. Mare.
“Spre exemplu, eu ca om de marketing, eram întrebată cum vezi tu firma în viitor? Omul de marketing spune: să fie lider de piaţă! Şi ca lider fără bani, ce faci? Or MBA-ul îţi spune: de ce se înfiinţează o firmă? Pentru profit. Nicio firmă nu se înfiinţează ca să fie lider de piaţă. Orice firmă se înfiinţează ca să facă profit, şi profit din ce în ce mai mult”, mai spune ea.
DANIEL GROSS, administrator-CFO la miniMAX Discount, a absolvit MBA-ul Româno-Canadian în 2007.
“Eu am acumulat foarte mult, dar nu ştiam la ce nivel sunt, nu ştiam dacă ştiu multe, dacă ştiu puţine. Nu ştiam unde sunt, la ce nivel de experienţă sunt. În primul rând faţă de ceilalţi colegi din business şi vizavi de ceea ce era teoria. După ce am terminat MBA-ul nu mai aveam niciun fel de reţinere să vorbesc cu oricine, pe orice temă economică ”, explică el.
MBA-ul i-a completat şi i-a structurat cunoştinţele tehnice.
“Prea mult învăţat nu, pentru că ştiam foarte multe, el doar m-a completat, a închis puzzle-ul”, mai spune el.
EUSEDIU MARGASOIU este partener la firma de consultanţă în afaceri The Network. Margasoiu povesteşte pentru MONEY.ro când şi de ce a ales să urmeze un Executive MBA în România, dar şi ce outcome a avut investiţia într-un asemenea program.
Eusediu Margasoiu şi-a propus să urmeze un program de MBA în 1996. “Ţinta mea era să ajung în departamentul de marketing al companiei”, explică el.
La acea vreme, Eusediu Margasoiu ocupa poziţia de area sales manager al companiei Pepsi Americas România.
“Ulterior, (MBA-ul, n.r.) mi-a permis să merg în marketing şi să ajung directorul acestui departament. Ce a urmat? “Compania a avut o traiectorie ascendentă, de la pragul falimentului la cei mai buni din lume. Însă cel mai important efect a fost mişcarea către antreprenoriat”, mai spune el.
De ce un EMBA (Executive MBA)?
În 1996 erau disponibile 2 programe de MBA la nivel local: unul full time (Canadian MBA), cu o perioadă de derulare de 1 an şi un EMBA-part time (Executive MBA-n.red.), dedicat executivilor din companii, îşi aminteşte Eusediu Margasoiu. “Am fost ‘sponsorizat’ de companie şi evident am mers la EMBA. Era în firescul lucrurilor abordarea EMBA şi cred că utilitatea şi pragmatismul este semnificativ mai relevant faţă de un MBA full-time, care e în principiu adresat proaspeţilor absolvenţi de universitate”, explică el.
PETRU CRĂCIUN este directorul general al Cegedim România. Decizia lui de a urma un EMBA a venit în urmă cu 12 ani.
“La sfârşitul anului 1998 mi-a fost clar că pentru compania pe care o conduceam urmează o nouă etapă, care poate fi un salt superior sau ratarea unor oportunităţi esenţiale, aşa încât am decis că o pregătire formală suplimentară, dincolo de ce am reuşit să înţeleg prin documentare şi din “learning by doing” nu are decât potenţialul de a fi de folos”, spune el.
Programul de Executive MBA a fost relevant în trecerea treptată de la statutul de fondator şi acţionar, la cel de manager profesionist, spune Petru Crăciun.
“La momentul absolvirii eram edificat că pentru jumatate din materiile studiate programul a venit prea târziu, iar pentru cealaltă jumatate era puţin prea devreme”, explică Petru Crăciun.
Cum a ales programul?
“Mă ghidez după două lucruri: pe termen scurt, utilizez referinţe de la persoane de încredere, iar pe termen mediu şi lung compar, atât cât pot, progresul absolvenţilor şi succesele lor în practică”, explică Petru Crăciun.
La acea vreme, programul oferit de ASEBUSS era singurul poziţionat ca Executive MBA, mai spune el.
FLORIN RĂDULESCU este directorul general al companiei Prodal 94. Tot în 1998, Rădulescu a hotărât să urmeze un program de EMBA, după aproximativ 8 ani de experienţă în vânzări, logistică, marketing şi purchasing.
Rădulescu a optat pentru programul de EMBA al ASEBUSS. Reţeaua absolvenţilor acestui program, acreditările internaţionale şi colaborările cu programul omolog din străinătate au fost criteriile funcţie de care a ales programul EMBA, spune el.
De ce aleg playerii să urmeze 2 MBA-uri?
“Această abordare pare a fi o pierdere de timp. Nu cred că există vreun MBA în care să avem dihotomia networking-tehnic. Condiţia ‘sine-qua-non’ a unui MBA este networking-ul, indiferent de direcţia tehnică. Deci unul este mai mult decât suficient”, spune Eusediu Margasoiu.
Ar fi dezirabil un Oxbridge pentru programele de MBA (n.r. un MBA care să combine partea tehnică şi networking-ul)?
“Este un lux pe care şi-l permit doar unii dintre noi; ambele aspecte sunt importante pentru absolvenţi, dar în România sunt mai multe locuri în care se pot acumula cunoştinţe tehnice, însă nu avem încă un Oxbridge în materie”, explică Petru Crăciun.
O "reţetă" ideală: un EMBA dublat de un MBA cu specializare în Project Management, spune Florin Rădulescu.
“Nu cred că cineva urmează şi se alege de pe urma unui program numai cu networking-ul. Este ineficient. Poţi face networking cu investiţii mult mai reduse pe reţelele de socializare LinkedIn, Facebook”, explică Rădulescu.
Playerii aleg să urmeze un MBA cu focus pe networking. Doar când miza e mare.
“Ce nu am făcut eu bine la MBA a fost networking, motiv pentru care oamenii vin în mod special acolo. Dintre colegii mei, cei mai mulţi au venit pentru networking, toţi au venit să înveţe, dar e o chestiune de focus. Eu am vrut să îmi bifez partea tehnică. Poate că ar trebui să mai fac un MBA să mă ocup de partea de networking. E foarte importantă în business, mai importantă decât partea tehnică. Cu cât eşti mai sus, cu atât este mai importantă”, explică Daniel Gross.
Eusediu Margasoiu, Petru Crăciun şi Florin Rădulescu vorbesc într-un interviu exclusiv MONEY.ro despre mizele unui program de MBA (Master in Business Administration) şi EMBA (Executive MBA) şi când are sens să urmezi un program de acest fel. Intră şi află ce programe de MBA sunt competitive şi în cât timp se amortizează investiţia într-un MBA.
De ce un absolvent de MBA eşuează în a avea o carieră de succes?
E. M: Cred că în cazul unui full MBA riscurile sunt mai mari, din cauza lipsei de experienţă. În această situaţie, MBA-ul devine o universitate după o altă universitate.
P.C: Încrederea exagerată te induce în eroarea de autoevaluare, conform căreia, dacă ai absolvit un program MBA, ştii totul, eroare care te face puţin sensibil la faptul că atât succesul, cât şi eşecul pot avea surse multiple.
F.R.: 3 cauze: supra-evaluarea pretenţiilor salariale în neconcordanţă cu valorea individuală, supra-aprecierea, şi întreruperea acumulărilor de cunoştinţe după terminarea programului (instalarea “auto-mulţumirii)”.
Pentru ce poziţii e relevantă absolvirea unui MBA?
E. M: Vorbind de EMBA, cred că cea mai mare utilitate l-ar avea pentru funcţia de director general şi pentru un antreprenor.
P.C: Pentru poziţii începând cu business development şi business management. Este utilă şi pentru alte poziţii de management, dar nu la fel de relevant.
F.R: Cred că pentru toate poziţiile, de la middle-management în sus.
Când nu are sens să urmezi un program de MBA?
E. M: Dacă vrei să devii un ‘rocket scientist’ (n.r. cercetător) sau artist.
P.C: Principala “contraindicaţie” este motivaţia să faci un MBA pentru că este trendy. Dacă nu te vezi ca unul din principalii contributori în dezvoltarea unui business, sau dacă nu vrei să conduci un număr de oameni fără să-ţi scape câteva lucruri esenţiale, atunci nu are rost să pierzi timpul cu un program MBA.
F.R: Nu are rost înrolarea într-un astfel de program a cuiva care nu are niciun fel de experienţă de business sau care nu are oportunitatea de a aplica imediat în activitatea de zi cu zi cunostinţele acumulate.
Când nu e profitabil să urmezi un MBA?
F.R.: Cand îl faci pentru diplomă sau pentru a-ţi trece titlul pe cartea de vizită. Sau când crezi că ar fi “cool” să urmezi un astfel de program.
E corelat pozitiv preţul unui program de MBA cu calitatea lui?
E. M: Nu pot decât să raspund sec: “There is no such thing as a free lunch” (n.r. nimic nu e gratis).
P.C: Nu pot avea pretenţia unei cercetări exhaustive asupra acestei pieţe, dar părerea mea este undeva la mijloc. Da, în sensul că e normal să ai aşteptări mai mari de la un program mai scump şi mai mici de la unul mai ieftin. Nu, pentru că nu există o corelaţie perfectă - există programe scumpe cu părţi mai slabe şi programe ieftine care merită studiate. Este o piaţă care mai are nevoie de maturizare, în care aceste corelaţii să fie mai liniare decât sunt azi.
Un program scump e invariabil un program “bun”?
E. M: Într-o piaţă liberă se ajunge la echilibru în mod firesc, deci “What you get is what you pay!” (n.r. cât plăteşti atât primeşti)
P.C: Răspunsul scurt este nu. Răspunsul corect ţine însă – pentru fiecare solicitant – de cunoaşterea corectă a nivelului anterior, de formularea corectă a obiectivelor viitoare şi de abia după aceea de resursele disponibile şi care merită investite într-un program.
F.R: În cele mai multe cazuri, da. Dar nu întodeauna. Să nu uităm că la sfârşit rezultatul depinde şi de investiţia personală de timp şi atentie pe care fiecare cursant o face pe parcursul programului.
Cu cât urcă procentual salarialul unui angajat la aproximativ un an de la absolvirea programului?
E. M: M-aş hazarda pentru România. Nu avem o piaţă matură, deci impactul este pur conjunctural. În principiu, cel puţin dublează.
P.C.: Cred că în cazurile fericite, un absolvent trimis de companie sau unul care decide pe cont propriu reuşesc să facă saltul profesional urmărit într-un an sau doi, urmat de o îmbunătăţire a remunerării, pe când în cazurile nefericite, chiar dacă absolventul accede pe o poziţie remunerată superior şi nu face faţă solicitărilor, creşterea salarială e temporară.
F.R.: Depinzând, din nou, şi de celelalte capabilităţi ale angajatului, creşterea poate fi undeva între 50 şi 70%.
În cât timp se amortizează investitia într-un program de MBA?
E. M: În contextul actual de criză, când costul de oportunitate poate fi chiar existenţa afacerii, chestiunea amortizării poate deveni absolut irelevantă.
P.C: Dacă este o investiţie făcută de companie, mai ales o bună investiţie, se amortizează relativ repede, în 1-3 ani de la absolvire. Dacă este o investiţie personală, atunci se amortizează ceva mai lent, iar uneori nu se amortizează.
F.R.: Amortizarea se poate realiza într-un interval de 3-5 ani. Dar pentru companiile care susţin angajaţii în urmarea unui curs EMBA, pe lângă amortizarea care este mult mai scurtă, acestea realizează atât o motivare cât şi o fidelizare mai bună a acestora.
Citeşte mâine profilul angajatului care nu ar trebui să urmeze un MBA şi unde eşuează absolvenţii unui program de acest fel.
MBA / Duminică, 03 Octombrie 2010 15:47
valabil numai
subiectul este valabil numai pentru cei care si-au complectat studiile la colegiul de aparare sau academiile serviciilor (sri,sie,politie, etc)...pentru ceilalti, un MBA obtinut chiar si de la Harvard nu are valoare, tara este a securistilor si neamurilor lor, deci ....successsuri la toti!
Eco / Duminică, 03 Octombrie 2010 15:47
scurtcircuit
Cred ca impunerea experientei pentru un master in general, nu numai MBA, cat si a elementelor de succes in viata, pentru admiterea la master, e cea mai mare nesimtire posibila - si din pacate nu e valabil doar aici. Pentru ca fara master nu poti avea experienta profesionala (ai doar experienta amatoreasca, prin firme de doi lei)...care experienta atrage si restul problemelor de viata, ghinioanele care iti fura zambetul... Iar cand ajungi la MBA, iti spune ca nu e bine, ca nu ai experienta profesionala, si nici succes in viata pentru a fi admis... dar, daca ai succes deja pe toate liniile...ce rost mai are masterul atunci?
@MBA: Nebun sa fii sa faci la Harvard si sa vrei aici... Eu as pleca mancand pamantul cu prima ocazie...
Fii la curent cu cele ma importante stiri de business in timp real, indiferent unde vă aflaţi!
Preferaţi să citiţi ştirile prin intermediul RSS? Puteţi alege orice flux de ştiri MONEY.ro.
Fiţi la curent cu ştirile de tip Breaking News, News Alert sau orice alte cuvinte cheie doriţi!
Stirile importante MONEY.ro pot fi afisate pe site-ul tau in timp real printr-un simplu cod.
© 2010 MONEY.RO – Marcă a Radio TV Global Network. Toate drepturile rezervate
Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Credite imobiliare
Vot: 0,0 din 0 voturi