Cum poate fi definită, astăzi, producţia românească de mobilă?
Dan Șucu: În România, întreprinderile sunt gândite să producă pentru pieţe externe şi nu pentru piaţa regională. Majoritatea dintre ele. Cei care s-au gândit serios să atingă piaţa regională au făcut-o în diferite timpuri, fiecare la timpul lui, printr-o integrare verticală. Cu toţii am optat pentru ideea în care producţia şi retailul sunt ţinute cât de cât în aceeaşi decizie. Retailul însă a fost diferit în funcţie de opţiunea fiecăruia. Noi am optat, începând cu anul 2000, ca retailul nostru să fie pe magazine de suprafaţă mare, coloana vertebrală a produselor existente să fie fabricată în propriile noastre fabrici. Dacă vorbim de piaţa de retail, începând cu 2009 a trecut printr-o perioadă de reaşezare. Iar această reaşezare, odată făcută, începe să crească lent, din nou, să intre într-o normalitate. Piaţa a fost complicată. Repoziţionarea a fost dureroasă pentru toţi.
Care sunt planurile Mobexpert pentru anul viitor?
Dan Șucu: Dezvoltarea. Dacă discutăm de investiţii, avem trei oraşe importante în care magazinele existente nu sunt, din punctul nostru de vedere, satisfăcătoare: Cluj, Constanţa şi Timişoara. Şi suntem aproape de a semna contractele pentru începerea construcţiei unui magazin nou, de mare suprafaţă, de genul magazinelor noastre de 7.000 – 8.000 metri pătrați. Speranţa noastră este că următorii doi ani ne vor găsi cu încă trei magazine mari, care se vor adăuga celor zece hipermagazine pe care le avem astăzi. Iar magazinele pe care le avem deja în oraşele respective, vrem să le transformăm în outleturi. Ne dorim o rețea de outleturi care să acopere mai multe orașe din țară. Avem peste 400 de furnizori cu care lucrăm în toată lumea. De exemplu, mă sună un partener din Indonezia şi îmi spune: „Am patru containere în Portul Marsilia. Am avut un francez care mi-a dat jumătate din bani şi acum mi-a ajuns marfa în Marsilia. Şi nu mai avea să îmi dea restul de bani. Nu vrei să redirecționez eu către Constanţa?“. Da. „Îmi dai jumătate din bani şi am rezolvat problema“. Eu plătesc jumătate din bani. Marfa respectivă ajunge la jumătate din preţ. Eu ştiu producătorul, ştiu ce produce el şi ştiu că pot să ofer, într-un caz special, marfa respectivă consumatorului, fără continuitate, dar la un preţ special. Outletul nostru de aici (n.r. – Pipera, București) funcţionează foarte bine. Practic, într-o mare măsură, mi-am cam lichidat toate stocurile cu mişcare lentă din propriul depozit. De exemplu, la 100 de milioane de euro ai 1% stoc cu mişcare lentă sau cu mişcare foarte mică. Un milion se depozitează pe o suprafaţă comparabilă cu un teren de fotbal. Practic, în trei ani, îţi blochezi întreaga operaţiune. Indiferent cât de mari ar fi depozitele, nu îţi poţi permite şi preferi să le vinzi la un preţ în pierdere. Viitoarele dezvoltări despre care vorbeam ar putea să însemne aproximativ 20 – 22 de milioane de euro. Iar proiectele sunt în zona celor trei mari magazine pe care vrem să le dezvoltăm.
Interviul integral pe capital.ro