Ce înseamnă brandul Irina Schrotter şi cât valorează el?

Brandul Irina Schrotter înseamă 20 de ani de muncă pentru mine. În rest, mi-ar fi greu să spun o valoare, pentru că, din păcate, în acest moment, pe piaţă nu se mai ştie ce valoare are, pentru că ceea ce se mai vinde este foarte puţin. Fără a şti preţul pe care e dispus cumpărătorul să-l plătească e greu să evaluezi. Această situaţie nu e valabilă doar în  industria mea, ci în toate domeniile. Suntem în criză şi este greu să facem estimări. Dar, înainte de a intra în criză, exista o evaluare care spunea că brandul meu ar valora între 7 şi 10 milioane de euro (aşa cum se fac calculele atunci când cineva ar vrea să achiziţioneze un brand). Astăzi, sincer, nu mai ştiu.

Cum este perceput brandul Irina Schrotter în afară? Este el promovat ca fiind un brand românesc?

Eu am fost prima româncă acceptată la târgul Prêt-à-Porter de la Paris, care este cel mai mare din lume, unde expun peste 1.500 de firme, vin peste 50 de mii de cumpărători (buyerii) din toată lumea. Nu am fost prima româncă prezentă acolo, înaintea mea a fost Venera Arapu, care a prezentat sub pavilion francez, însă eu am fost prima acceptată din România. De ce? Pentru că eu produc în România. Baza mea principală e aici, iar exportul e un pas firesc care a apărut atunci când îmi consolidasem deja afacerea în ţară. Întotdeauna m-am prezentat ca fiind din România, promovând un brand românesc. Anul acesta am fost 21 de companii prezente la targul Prêt-à-Porter de la Paris. Nu e un minus, nu a fost niciun plus foarte mare că veneam din România. Diferenţa se face doar pentru ei în cât câştigă la final. Întâmplarea face că atunci când trag linia la comenzile făcute pe marfa mea câştigă mult mai mult decât câştigă la alţi designeri foarte cunoscuţi din lume, pentru că eu am un produs foarte bun, de-o calitate sus poziţionată pe piaţă care le permite lor nişte adaosuri foarte mari. Dacă de la un designer internaţional merg cu adaosuri de 250%, la mine poate să pună şi 500 sau 600%. Pentru ei înseamnă un câştig mai mare să achiziţioneze de la mine, dar nu pot cumpăra numai de la mine, pentru că imaginea contează foarte mult. Dar, eu nu am investit absolut deloc în imagine, deoarece nu-mi permit.

Ce presupune să investeşti în străinătate?

Cifrele sunt colosale pentru o campanie de publicitate. Oricum o campanie nu e suficientă. E nevoie de mult timp, de mult efort financiar investit.

Cât costă o campanie de publicitate făcută în afară, pe o perioadă scurtă să zicem?

Pe o perioadă scurtă de timp nu are efect, de principiu. Depinde pe ce segment lucrezi, depinde ce urmăreşti ca şi finalitate a campaniei. În orice caz este de ordinul milioanelor de euro, deci nu se vorbeşte de sume mici.

Un designer român îşi poate permite să investească într-o campanie în străinătate?

Eu nu ştiu de aşa ceva. Au existat designeri români care au avut prezentări în străinătate. Venera Arapu a fost prezentă în săptămâna oficială a modei de la Paris, în calendarul oficial. Ingrid Vaslov, ştiu că este în off, în afara calendarului oficial. Pentru mine tot ce înseamnă brandul care-mi poartă numele a fost o afacere din prima secundă, până astăzi. La mine totul se socoteşte în bani. Atâta timp cât o acţiune nu mi-ar întoarce ceea ce-mi doresc eu ca cifră de  afaceri, nu e opţiunea pentru care optez. Aleg alte căi de a mă promova.

Sunteţi în situaţia în care aveţi credite?

Nu. Noi toate investiţiile pe care le avem pot să stea şi cinci, zece, chiar şi 20 de ani să aştepte.

Care este strategia de business pentru următorii ani? Aţi bugetat investiţii pentru acest an?

Pentru 2010 ne-am propus să ieşim pe zero, să rămânem pe piaţă. Anul acesta intenţionăm să deschidem o reţea de distribuţie pe linia noastră foarte ieftină. E un proiect, pe care normal ar fi trebuit să-l demarăm la sfârşitul anului trecut, dar am temporizat puţin etapele. Pe mine nu mă prea trage aţa să intru în aventura asta, dar cred că momentele de criză sunt benefice. Eu discut cu marii vânzători, hipermarketuri, care au zone nonfood şi dacă înainte, eu ieşisem de pe piaţa asta, în urmă cu doi ani, înainte de criză, pentru că mă concurau tot timpul, veneau cu preţuri mai mici decât ale mele şi nu mai puteam să ţin pasul. Vreau să vă spun că am recuperat foarte mult din piaţa asta.

Ce datorii aveţi până în prezent?

Eu nu am, slavă Domnului. Fac parte dintre norocoşi. Întotdeauna mi-a fost frică să fac împrumuturi. Niciodată nu mi-am pus casa gaj. Am aşa nişte frici, fobii, care m-au protejat. Ţin minte că prin anii ’90 când inflaţia era 175%, eu făceam parte din norocoşii care nu aveau credit la bancă. Atunci se pornise creditarea de la 20-30% dobândă şi se ajunsese la o sută şi, două sute şi ceva, de munceau bieţii oameni un an, doi, ca să-şi plătească datoriile la bancă.

Cum aţi pornit în afaceri?

Am pornit cu 100 de mii de lei, echivalentul a 3.000 de dolari, pe vremea aia, poate un pic mai mult, la domiciliu. Lucram la domiciliul celor cu care lucrau cu mine. Aveam 4 muncitoare. Mergeam şi duceam hăinuţele de la maestra care le croia, le duceam la cele care le confecţionau, după aceea le duceam acasă, unde mama mea cosea nasturii, punea pernuţe, că pe vremea aceea se purtau umeraşi, puneam produsul pe umeraş şi îl duceam la magazin. De la 4 muncitori am ajuns astăzi la aproximativ 1.000 de colaboratori, 3 fabrici, 6 magazine, 40 de clienţi, dar am crescut natural.

Care a fost cel mai scump obiect vestimentar vândut şi cât a valorat?

Nu am produse care să se încadreze în gama haute couture, care sunt produsele cele mai scumpe în lume. Un asemenea produs poate să coste şi 100, 150 sau 200 de mii de euro, clienţi sunt foarte puţini în lume care să cumpere aşa ceva. Nu cred că am produse care să le fi vândut la preţuri foarte mari. Dar cel mai scump obiect vestimentar, cred că a fost o rochie de mireasă, care a costat 3.000 de euro. Oricum mie mi se pare mult. Să dai 3.000 de euro pe o hăinuţă.

Dacă ar fi să o luaţi de la capăt în ce domeniu aţi activa?

Ca şi până acum. Se întâmplă că sunt mai cunoscută pe zona de modă, dar eu am afaceri în foarte multe domenii care nu se văd: imobiliare, comerţ, import. Am făcut foarte multe lucruri. Poate nu o să vă vină să credeţi, nu fac parte din categoria aceea care crede că se pricepe la orice, dar dacă mâine trebuie să asfaltez, m-aş băga să asfaltez străzi, pentru că e o chestiune de management. Asta nu înseamnă că trebuie să ştiu eu să asfaltez, trebuie să ştiu principiile şi să-mi iau profesionişti alături, să fiu capabilă să mă uit pe nişte documente, să fiu capabilă să pricep să nu mă fure, să am nişte criterii de verificare, de calitate, de tot ce presupune lucurul ăsta. Pot să fac multe lucruri din tot ceea ce înseamnă management, nu mi-ar plăcea să mă duc pe şantier, dar am făcut şi lucrul ăsta.

Vă gândiţi să închideţi vreun magazin, să vă relocaţi?

Din magazinele mele persoanale am închis primul meu magazin de la Chişinău.

De ce?

Pentru că, din păcate, Chişinăul nu a funcţionat. A fost şi perioada aceasta politică foarte agitată la ei. E complicat cu tot ce înseamnă vamă, taxe. Au gusturi foarte diferite faţă de noi. Am mers la Chişinău cu aceeaşi colecţie ca şi în România, care este mult prea avangardistă pentru ei. Sunt fraţii noştrii, ca să spun aşa, dar din păcate sunt foarte mult în urmă din multe puncte de vedere. Nu sunt în pas cu noi.

Aţi făcut un studiu de piaţă să vedeţi ce se poate vinde, ce nu se poate vinde?

Da. Eu am intrat într-un centru comercial şi ei la rândul lor au făcut un studiu de piaţă, foarte multe mărci din România au intrat acolo şi nu numai. Am văzut politicile acestora de vânzare. Au o politică specială de aprovizionare, în sensul că la Chişinău vând mai mult stocurile. Eu nu am făcut lucrul acesta. Nu am putut. Mai sunt nişte firme în România, care sunt recunoscute pe plan mondial, iar aici vând stocurile şi le vând şi la nişte preţuri mult mai mari decât în restul lumii. Sunt considerate mărci pe segment mediu şi superior şi nu au nicio legătură cu lucrul acesta.

Investiţiile pe bursă 5 Februarie 2010, 17:09


Investiţi pe bursă sau v-aţi retras?

Da, încă am acţiuni pe bursă, chiar şi pe bursa din România.

În ce domeniu e bine să investeşti?

Pe bursă e greu să dai sfaturi. Pot să vă spun că anul trecut a fost, paradoxal, un an bun pentru cei care au intrat pe bursă, nu pentru cei care erau deja, care au avut pierderi foarte mari şi au trebuit să facă tot felul de operaţiuni să-şi mai scadă valorile pe acţiune, să ajungă la nişte cifre care să le permită să estimeze faptul că vor reuşi să revină la valoarea de la care s-a plecat atunci când s-a intrat în criză. A fost un an bun pe bursă pentru cei care au intrat să joace, câştigurile am văzut că sunt destul de mari, oricum randamentele au fost peste 50%. Şi anul ăsta se pare că merge la fel. Domeniile care-mi atrag mie atenţia sunt: domeniul bancar, băncile sunt bine cotate, iar mie BRD-ul  mi s-a părut, întotdeauna că a fost subestimat, pentru că este una din băncile care are cele mai bune cifre din România, dacă analizăm valorile financiare raportate. Cred în industria farmaceutică şi am acţiuni cumpărate în domeniul acesta. Mai cred în tot ceea ce înseamnă reţea de gaz. Eu am acţiuni Transgaz, unde s-a recuperat. Zilele aceastea a ajuns la valoarea pe care a avut-o Transgazul când a ieşit prima oară pe bursă, ceea ce nu a însemnat că nu am recuperat banii. Între timp s-a şi devalorizat leul foarte mult, dar bursa, dacă te ţine inima şi buzunarul, e o variantă. Da, trebuie să ai brokeri buni.

Şi aveţi brokeri buni?

Am. Nu am un singur broker, lucrez cu mai mulţi brokeri. Eu am renunţat să joc permanent pe bursă, mai mult am investit. Am decis unde investesc. În general, urmăresc şi vând în clipa în care mi-am făcut suma pe care voiam să o fac. Nu joc în fiecare zi, nici nu mai am timp şi nici nu mai am nervi. E periculos. E o meserie.

Succesul în imobiliare 5 Februarie 2010, 17:10


Aţi avut succes în domeniul imobiliar? Vă mai implicaţi?

În imobiliar: da. Am avut proiecte şi investiţii foarte mari, mai avem încă. Avem, practic, trei proiecte blocate, dintre care unul în Iaşi, unde clădirile sunt deja ridicate şi sunt în conservare, iar celelalte sunt oprite, în faza de proiectare, deoarece piaţa este aşa cum e. S-a blocat totul, deşi noi aveam o ofertă corectă la momentul respectiv pe piaţă, mă refer la preţ pe metrul pătrat. Dacă e să mă întrebaţi care sunt previziunile noastre, nu cred că mai repede de 3-5 ani îşi va reveni zona asta şi cred că cei care vor rezista şi nu au credite la bănci pentru aceste investiţii, vor avea şansa să o ia de la capăt foarte frumos, dar cei care au credite, cred că au o mare problemă.

Cum au mers afacerile Irinei Schrotter în 2009 5 Februarie 2010, 17:13


Cum a fost anul 2009 din punct de vedere financiar, pentru foarte mulţi a fost destul de greu, pentru că a fost anul crizei?

Pe anumite companii am realizat profit. Sunt plătitoare şi am plătit profit pe ele, pe altele sunt în pierdere, nu foarte mare. Deviza a fost anul trecut şi va fi şi anul acesta: să supravieţuim, să rămânem pe piaţă şi să aşteptăm să se reia consumul, pentru că în România marea problemă e faptul că s-a stopat consumul şi că toate mesajele care au fost transmise, din păcate, atât de mediul politic, cât şi de presă au creat o panică la nivelul populaţiei şi au tăiat apetitul de consum. (...) Singurul lucru care nu trebuia să se oprească, aşa cum s-a oprit în România, era consumul.

Ce vânzări aţi avut anul trecut?

Depinde pe ce companii. Pe marca mea principală, în 2008, cred că am avut o cifră de afaceri 3,5 milioane euro, iar anul trecut am avut 2,5 milioane euro, deci am avut o scădere. Şi la firma pe care fac export am avut o scădere: de la 6 milioane de euro, am ajuns la 5 milioane de euro şi asta din două motive: ni s-au tăiat din manopere, am pierdut la manopere.

Colaborarea cu Andreea Marin şi Andreea Raicu 5 Februarie 2010, 17:17


Sunteţi deschisă colaborării cu vedete din România, de exemplu aţi lansat câteva colecţii alături de nume ca Andreea Raicu şi Andreea Marin. Acum vă aflaţi în discuţii şi cu alte vedete de la noi? Aveţi în vedere şi alte colaborări de acest gen?

Andreea Raicu şi Andreea Marin sunt femei de afaceri, foarte pricepute, care ştiu ce valoare are numele lor, ştiu ce impact au, ştiu unde funcţionează bine pe piaţă şi îşi folosesc nu numai notorietatea, ci tot ce înseamnă numele lor pe piaţa noastră. Au mai apărut şi alte solicitări. Eu nu sunt foarte deschisă, pentru că ştiu ce înseamnă lucrul acesta şi ştiu ce muncă presupune de promovare şi ştiu perioada în care ne aflăm, de criză, ştiu ce înseamnă ce înseamnă încasările. Acum, încasările se fac cel mai repede la 180 de zile, jumătate de an, deci e un efort de finanţare foarte mare şi nu pot să fac efortul acesta de finanţare, să mă întind în foarte multe direcţii, trebuie să-mi calculez şi eu cât pot să mă extind.

Pe câţi ani aţi făcut parteneriate cu cele două vedete?

Cu Andreea Raicu nu am nimic stabilit. Cu ea sunt într-o relaţie de prietenie, acum urmează să avem un proiect punctual împreună, care va fi cu siguranţă foarte concret şi foarte bine terminat ca şi timp. Cu Andreea Marin am un contract foarte detaliat şi foarte precis, Andreea e o persoană foarte exactă, care a învăţat, probabil, din experienţa ei faptul că socotelile bune ţin prieteniile lungi şi lucrul ăsta a pornit de la contract. Mi se pare că am semnat contractul cu ea pe 10 ani.

Cum se împart veniturile în urma vânzării colecţiilor respective?

Aşa cum ne-am înţeles.

Cum este percepută colecţia Violet?

Colecţia Violet a plecat de la o inovaţie pe care Andreea Marin a propus-o şi eu am realizat-o. Ea a gândit-o pornind de la o necesitate pe care a depistat-o atunci când fetiţa ei era bebeluş. Am lucrat, a ieşit un produs care e acum în curs de înregistrare a brevetului la OSIM şi cu care Andreea are proiecte mari anul acesta. Să sperăm că va fi remarcat şi la alte evenimente, nu numai naţionale.

A avut succes până acum? Ce vânzări a avut până în prezent?

A fost bine primit de piaţă. Cele mai mari vânzări din reţeaua Carrefour, în care suntem, are fix produsul acesta: inovaţie. Este cel mai scump produs al nostru din gama de lenjerie de corp pentru copii. Costă 45 de lei.