El spune că strategia sa de investiţii este de natură să îi aducă, în acest scenariu, câştiguri. Motivul: cumpără doar active foarte ieftine, plăteşte datoriile preluate şi aşteaptă ca valoarea activelor să îşi revină natural. “Vremea leverage-ului a trecut”, spune Patriciu, la sfârşitul primei achiziţii pe care a făcut-o pe un nou segment de investiţii: piaţa bancară. Patriciu a cumpărat Banca Populară a Georgiei şi intenţionează să se extindă pe mai multe pieţe pe care le consideră ultraliberale. România nu este, “deocamdată”, pe lista de investiţii, pentru că aici recuperarea banilor ar dura de două ori mai mult, spune Patriciu.
Aţi deschis o nouă linie de investiţii, serviciile financiare. De ce în Georgia?
Este una dintre cele mai liberale ţări din lume din punct de vedere economic. După uşurinţa de a face afaceri, Banca Mondială situează Georgia pe locul 11. Noi suntem pe 55, venim de pe 45. Economia georgiană este atât de liberă încât această ţară din Caucaz va deveni o nouă Elveţie.
Vă aşteptaţi la o rată de profitabilitate mai mare decât în imobiliare sau media?
Mi-am propus să investesc în lucruri care îmi fac plăcere. Îmi face plăcere să încep cu partenerul meu, Lado Gurgenidze, o altă restructurare, ca atâtea altele pe care le-am făcut, în domeniul bancar. Portofoliul financiar pe care l-am creat împreună cu Lado îşi propune să investească în ţări care se află la începutul drumului către prosperitate, drum ce se deschide odată cu adoptarea unor legislaţii extrem de liberale, uşurinţa de a face afaceri şi taxarea extrem de redusă. Noi ştim foare puţin despre ţări ca Georgia, Malaysia, Rwanda, Botswana şi multe altele, vreo 20-25 de ţări în această lume în care într-adevăr principiul de guvernare duce spre prosperitatea oamenilor.
Veţi mai investi în sectorul financiar din România?
Nu voi investi în România decât atunci când ne vom hotărî să progresăm. Să încercăm să fim cu adevărat o economie de piaţă liberă. Atunci când se va deştepta clasa politică.
Este o linie de investiţii de risc mai scăzut?
Nu, este vorba despre a creşte odată cu economii care urcă. Dacă PIB-ul în astfel de ţări extrem de liberale se majorează cu 10%, depunerile populaţiei cresc cu 50%.
Este o platformă politică ceea ce construiţi acum?
Nu, nu avem ambiţii politice, ci amândoi împărtăşim acelaşi sistem de valori, acceeaşi filozofie şi acelaşi mod de abordare a afacerilor. Asta n-are legătură cu politicul. Însă are consecinţe politice directe.
Ce buget total aţi alocat pentru investiţii?
O sumă cu nouă cifre.
Şi cea mai mare valoare pentru un singur proiect?
O sumă cu opt cifre.
Aveţi şi proiecte imobiliare în Georgia?
Da, voi da detalii în câteva luni.
Cum comparaţi potenţialul de profitabilitate între portofoliul imobiliar din România şi cel din Georgia?
Nu poţi compara o ţară în care o autorizaţie de construcţie se ia într-un an-doi şi una în care autorizaţia se ia în două ore. În termeni financiari este o deosebire colosală. Gândiţi-vă la timpul pe care îl pierzi în relaţia cu autorităţile. Noi avem un bugetar la 13 locuitori, în Georgia este un bugetar la 75 de locuitori. Gândiţi-vă cât costă să faci afaceri în România şi cât costă în Georgia. Pentru că noi îi plătim pe aceşti bugetari. Şi mai ales îi plătim pe aceia care nu sunt buni la nimic altceva decât să colecteze bugetul şi să îl cheltuiască. Deci, administreză, nu fac o treabă utilă, cum fac jandarmii, medicii sau profesorii.
Reformulez, cât durează să dublaţi o investiţie în România şi cât în Georgia?
Probabil, de două ori mai puţin în Georgia decât în România. (...) În cazul Băncii Populare a Georgiei, o triplare în trei ani este realizabilă.
În ce domenii vă mai aşteptaţi la creşteri în România?
Vor fi oportunităţi în următorii doi-trei ani pe imobiliare, după ce lucrurile vor începe să se stabilizeze şi atunci când vom discuta despre cu totul alte ordine de mărime ale chiriilor, ale preţurilor de construcţie şi de vânzare. Nu cred că în România un metru pătrat de construcţie de locuinţe, în medie, poate să coste mai mult de 700 de euro. Deja suntem pe cale să ajungem acolo. Aberaţiile ultimilor ani, două-trei mii de euro pe metru pătrat, se vor stabiliza în zona de 600-800, în aşa fel încât el să poată fi cumpărat de oricare cetăţean. Asta presupune o stare de normalitate, renunţarea la aberaţii: programul Prima Casă, care a fost prost conceput - o trăsnaie de la început - şi singurul rezultat pe care l-a avut a fost scumpirea relativă a locuinţelor ieftine.
La pragul de 700 sunteţi dispus să cumpăraţi?
Nu, de construit trebuie să construiesc la maximum 400-500 de euro. Şi este perfect posibil.
Cum?
Revoluţie tehnologică, managementul în construcţii să fie mult mai contemporan cu noi înşine, competiţie. Scăderea preţului construcţiilor se realizează printr-un bun management, în primul rând, şi nu din câte cărămizi pune pe oră un muncitor. Antreprenorii să înţeleagă faptul că se construieşte cu computerul, nu cu buldozerul. Iar cei care organizează licitaţii să înţeleagă, de asemenea, că nu pot face parte dintre condiţiile de licitaţie numărul de camioane, buldozere, excavatoare şi că astea sunt doar trăsnăi puse pentru ca unii să câştige. Noi vorbim în batjocură despre firme de apartament. Păi, numai de firme de apartament avem nevoie. Avem nevoie de firme cu câţiva oameni serioşi, cu computere în faţă. Excavatoarele se pot închiria.
Aveţi deja un portofoliu imobiliar. O astfel de eficientizare nu v-ar eroda investiţia pe care deja aţi făcut-o?
Am făcut-o foarte ieftin. Am cumpărat cu discounturi extrem de mari pe bursa de la Londra. Nu doar în România, ci în toată Europa. Aceste discounturi îmi permit să construiesc o platformă de investiţii capabilă să finanţeze dezvoltări imobiliare în ţările din Est. Aş vrea să spun în România. Din păcate, nu pot, deocamdată.
La ce scară vedeţi aceste dezvoltări imobiliare?
Mult mai mare decât cioburile care s-au construit până acum. Oraşele româneşti în ultimii 20 de ani au fost populate cu tot felul de mai mici sau mai mari cioburi. Acum începem să avem nevoie de dezvoltări urbane. De proiecte care să se constituie în generatoare de ţesut urban. Astfel de proiecte înseamnă sute de milioane cel puţin, nu milioane sau zeci de milioane.
Cum arată ţara care şi-a concediat poliţiştii
Cu blocuri în stil sovietic, cenuşii ca nişte ghetouri, clădiri istorice cu stil, dar fără strălucire, şi un furnicar de hârburi care strangulează centrul, oraşul Tbilisi seamănă cu Bucureştiul de acum zece ani. Doar din loc în loc, câte o clădire futuristă din sticlă rupe monotonia şi trădează câte ceva despre economia ultimilor cinci ani, în care PIB-ul pe cap de locuitor s-a triplat, schimbând statutul Georgiei din ţară foarte săracă în ţară săracă.
