Invataminte de dupa furtuna

Din momentul in care CNN a afisat cotatiile live, a fost clar ca agitatia bursiera de vineri, 10 august, va primi dimensiuni globale semnificative. Am afisat si noi cotatiile live ale burselor europene la The Money Channel atunci cand am am vazut volatilitatea extraordinara a pietei. In joia precedent Dow Jones, indicele pietei americane cazuse spectaculos in a doua cea mai proasta zi de anul aceasta si toata lumea a asteptat vineri o noua zi grea. Indicele a aratat o volatilitate spectaculoasa, asa incat evolutia lui televizata a meritat toata atentia. Nici cu o zi inainte, in joia cea neagra, in care criza creditelor ipotecare pe piata americana a inceput sa sperie, indicele nu evolua linistit, asa ca spectacolul a fost total. Cumva toate media au fost pregatite sa intampine aceasta cadere dupa recordurile de acum cateva luni de pe bursele americane. Asa ca din punct de vedere mediatic a fost un succes, cu atat mai mult cu cat scaderea a avut si o urmare, adica o revenire. Apoi alti pasi in jos si tot asa... Un spectacol asadar pe care media l-au amplificat.

E drept, si reactia instiutionala a fost pe masura. Bancile centrale importante au pompat bani semnificativi in piata pentru a stavili criza de lichiditate in care au intrat fondurile de investitie dupa ce au aparut probleme la returnarea creditelor pentru persoanele cu risc. Si au bagat bani seriosi. Pe de o parte, aceste interventii au calmat pietele si au readus investitorii pe bursa, dar pe de alta parte au atras atentia asupra situatiei care a luat tonuri si mai grave.

Desi originea acestor credite este inceputul ani lor 2000, cand dobanzile erau mici, chiar daca au inceput sa creasca sustinut cu un an, doi in urma, aproape pe neasteptate, fondurile de risc si-au dat seama ca risca prea mult, bancile curajoase au realizat ca de fapt merg pe mana fondurilor cam orbeste mizand pe cresterea naturala a pietei, pe perioada economica buna pe care o traversam si care a dus la dinamizarea si cresterea investitiilor cu o alta viteza odata cu certificarea globalizarii pietelor financiare, tot la inceputul acestui mileniu. Pe o volatilitate de asemenea natura, prudentialitatea devine cuvant de ordine, iar transparenta devine nu doar un deziderat, ci prima regula care trebuie respectata pentru bunul mers al pietei. Si aceasta transparenta este necesara atat pe pietele bursiere, cat si pe cele financiare. Bancile trebuie sa stie ce se intampla cu banii lor investiti in fondurile de risc, iar organismele de control sa stea in alerta maxima pe o piata tot mai complexa.

De fapt, daca furtuna pare a fi trecut fara efecte dramatice, asta nu inseamna ca pericolele au fost depasite. Ba dimpotriva, criza creditelor de risc este mai actuala decat oricand. Situatia i-a determinat pe americani sa extinda controlul si sa impuna noi standarde de transparent asa incat sunt luate la bani marunti firmele de brokeraj de pe Wall Street ca nu cumva investitiile lor sa fie peste masura strecurate in fondurile care au investit mai mult in creditele cu risc, dar cu randamente maxime. Din pacate, criteriile de transparenta americane sunt mult peste cele europene si actuala furtuna a atras atentia asupra investitiilor riscante europene in aceste fonduri, actiuni mai subtiri sau ipoteci supuse presiunilor dobanzilor in crestere.

Nu trebuie uitat ca turbulentele au inceput dupa ce BNP Paribas a constatat ca fondul sau de risc de pe piata americana a ramas fara lichiditati la dispozitie dupa ce debitorii rau-platnici au inceput sa nu mai suporte presiunea dobanzilor in crestere. Autoritatile europene risca sa reactioneze mai greu, dar toti expertii sustin ca transparenta e mai slaba la europeni decat la americani. Comisiile de valori mobiliare din statele europene au o structurare mult mai putin activa. Nici generatorii de piata nu sunt la nivelul burselor americane, dar investitiile riscante sunt facute mai mult peste Ocean. Beneficiare ale unei traditii de discretie celebra, bancile si bursele europene incep sa invete noile criteria de la transparenta institutionala la standardele de contabilitate internationala, devenite obligatorii si in Europa abia in 2005, dar inca nedeplin insusite. In conditiile in care se ridica atatea semne de intrebare despre pietele europene, ce se mai poate spune de cea romaneasca. Nu se pot decat saluta normele de prudentialitate impuse de BNR si noile criterii luate in calcul pentru institutiile de finantare nonbancare, chiar daca la dimensiunea pietei romanesti par disproportionate. Dar nu se poate sa nu ingrijoreze, privind spre comisii, cum sunt cele de valori mobiliare sau asigurari, elementele de nesiguranta, sau chiar cele de pe bursa de valori, asa cum face in articolul sau colegul meu Sorin Freciu. Intr-o lume in care transparenta o impune media, reactia poate fireasca a insitutiilor este sa se inchida, sa fie reticente la orice informatii in exces. Asta pana cand o turbulenta precum cea din zilele trecute va deschide fortat ferestrele. Daca ti-a placut articolul, urmareste MONEY.ro pe FACEBOOK!