Actuala criză globală economică a scos la iveală o serie de vulnerabilități acumulate de‑a lungul anilor și care s‑au întins cu repeziciune asupra tuturor țărilor, avansate din punct de vedere economic sau în curs de dezvoltare, și care au cuprins întregul sistem monetar internațional. Această criză a mai arătat cu claritate cât de legate sunt efectele ei cu piețele financiare și cum șocurile dintr‑o țară se propagă cu rapiditate în întregul sistem. Cu toate măsurile luate în planul reglementării, al acțiunilor de reducere a consecințelor crizei, vulnerabilități considerabile rămân în sectorul financiar, în special în sectorul bancar.
Totodată, observăm vulnerabilități structurale ale sistemului monetar internațional care persistă și care fără o acțiune coordonată și rapidă pot conduce la o deterioare și mai mare a mediului economic și financiar. De fapt, aceste vulnerabilități arată o lipsă de disciplină, în sensul că țările au permis acumularea de dezechilibre mari, atât deficite de cont curent masive (precum SUA), sau surplusuri foarte mari (precum China, Germania sau țările exportatoare de petrol).
Aceste dezechilibre acumulate pot crea presiuni uriașe asupra inflației și a politicilor monetare ale țărilor respective, precum și facilitarea unor fluxuri masive de capital și încurajarea creșterii creditului într‑un mod nesustenabil. Totodată, acestea pot influența fluctuații mari ale ratei de schimb și chiar deviații de la fundamentele economice ale unei țări, precum și creșterea nesustenabilă a rezervelor internaționale.
Toate acestea arată cu claritate lipsa unei guvernanțe globale coerente și bine monitorizate. Aceste aspecte nu sunt noi, dar consecințele lipsei de acțiune acum pot să ducă la turbulențe majore ale sistemului monetar internațional, cu atât mai mult cu cât interdependența economiilor într‑o lume globalizată este foarte puternică. Deci, plecând de la cele arătate mai sus, ca o primă concluzie, cred că reformarea sistemului monetar internațional ne poate ajuta să îndreptăm de la rădăcină acumularea dezechilibrelor și prevenirea viitoarelor crize.
Întrebarea care se pune este care sunt pârghiile prin care ajustarea sistemului monetar internațional se poate realiza. Aici cred că trebuie să plecăm de la o recunoaștere certă: supravegherea exercitată de instituțiile financiare internaționale nu a fost eficientă și a lăsat locul pentru acumularea de dezechilibre uriașe. Deci, cred că o primă măsură trebuie să fie o supraveghere mai puternică și autoritară la nivel global care să nu mai poată permite nici unei țări să acumuleze imbalansuri și să distorsioneze relațiile economice la nivel global. Aici un rol important trebuie să‑i revină FMI, care, înarmat cu puteri sporite, să poată să‑și exercite funcția de monitorizare, control și sancțiune în timp real. Aceasta presupune ca toate statele lumii să fie obligate să adopte o serie de norme pentru ca politicile publice să nu mai permită deviații de la normele globale. Iar abaterea de la norme trebuie clar sancționată.
Un al doilea palier de măsuri pot fi luate pe linia modului de acțiune a fluxurilor de capital și pe cea a volatilității ratei de schimb. Cred că regimul ratei de schimb este crucial sistemului monetar internațional. Cel mai important este ca regimul ratei de schimb să fie unul stabil, în linie cu fundamentele economice și care să fie în rezonanță cu așteptările pieței. În acest sens, adoptarea de norme globale pentru consistența ratei de schimb reprezintă o prioritate imediată.
O altă componentă importantă a ratei de schimb o reprezintă fluxurile de capital care pot influența într‑un sens sau altul evoluția acesteia. Îndreptarea fluxurilor către investiții, aplicarea de măsuri prudențiale, precum și înțelegerea că acțiunile unei țări pot crea vulnerabilități altei țări reprezintă o altă cale prin care se poate adopta o politică coerentă.
O a treia pârghie de rebalansare a dezechilibrelor poate fi avută în vedere prin găsirea unui nou model de „moneda internațională“, cum ar fi de exemplu „Drepturile Speciale de Tragere“ (DST). Aici trebuie însă să privim atent ce rol va juca această nouă monedă, care va fi componenta acesteia, ce monede vor fi incluse în acest nou „coș“ și nu în ultimul rând scopul care va fi servit prin introducerea unei noi monede internaționale. Totodată, în acest context, putem să ne gândim și la diversificarea monedelor cu regim de „valute internaționale“, prin atragerea de noi monede ale unor țări în plină dezvoltare (precum yuanul).
În al patrulea rând, cred că rolul guvernanței va fi important. Găsirea soluției care să întărească rolul decindenților globali de a lua măsuri efective și în timp real, printr‑o coordonare a politicilor naționale cu cele globale, va reprezenta un pilon important. Cred că a da posibilitatea de exprimare unei voci mai puternice la nivel global în interesul întregului sistem este parte importantă în a găsi soluții pentru ca viitoare crize să nu se mai repete, iar dezechilibrele acumulate să fie treptat eliminate.
Mihai Tănăsescu este reprezentantul României la FMI și fost ministru al Finanțelor în guvernarea PSD.
