Aminoacidul glicocol (glicină), împreună cu unele dintre moleculele organice din care este obținut și de fosfor, element chimic esențial pentru viață, au fost detectate în norul de gaz și praf ce înconjoară nucleul cometei 67P/Ciuriumov-Gherasimenko de către sonda Rosetta, care orbitează această cometă încă din 2014. Deși glicocolul a mai fost identificat în mostre de praf provenit de la o cometă, mostre aduse pe Pământ în cadrul misiunii Stardust de către NASA, aceasta este pentru prima oară când acest compus chimic a fost detectat în spațiu, vaporizat în mod natural.
Această descoperire oferă consistență ipotezei că astfel de comete au jucat un rol hotărâtor în apariția și dezvoltarea primelor forme de viață pe Pământ, conform cercetătorilor.
„Cu toate aceste substanțe organice, aminoacizi și fosfor, putem susține că o cometă conține toate ingredientele necesare pentru apariția vieții, cu excepția energiei”, a comentat Kathrin Altwegg, de la Universitatea din Berna, coordonatorul echipei care se ocupă de analiza datelor culese de instrumentul ROSINA în cadrul misiunii sondei Rosetta.
„O cometă este complet lipsită de energie și astfel pe o cometă nu se poate forma viață. Însă odată ce cometa ajunge într-un loc cald — să presupunem că a căzut în ocean — atunci aceste molecule se eliberează, devin mobile, încep să reacționeze la contactul cu mediul și poate că așa începe povestea vieții”, a adăugat ea.
Glicocolul, unul dintre cei mai simpli aminoacizi, are de obicei forma de agregare solidă, condiții în care este dificil de detectat de la distanță, în spațiu, conform lui Altwegg.
Deși astrofizicienii au căutat urme de glicocol în maternitățile stelare, aceasta este pentru prima dată când au identificat acest aminoacid simplu în spațiu. În acest caz, sonda Rosetta s-a aflat suficient de aproape de cometa 67/P Ciuriumov-Gherasimenko pentru a detecta glicocolul eliberat din particulele de praf ale cometei pe măsură ce erau încălzite de apropierea de Soare. Cometa a trecut de periheliu (cel mai apropiat punct al orbitei sale față de Soare) în luna august a anului trecut, când s-a aflat la 186 de milioane de kilometri distanță față de Soare și respectiv 265 de milioane de kilometri față de Pământ.
„Cunoaștem faptul că Pământul a trecut printr-o perioadă de bombardament intens atât cu asteroizi cât și cu comete”, a comentat și Michael A’Hearn, specialist în comete de la Universitatea din Maryland, care nu a fost implicat în această descoperire. „Anterior au existat mai multe voci care au anunțat identificarea de aminoacizi în meteoriți, dar toate aceste descoperiri puteau fi invalidate de ipoteza contaminării meteoriților pe Pământ. Mostrele obținute de misiunea Stardust — care provin de pe o cometă și nu de pe un asteroid — sunt probabil mai puțin susceptibile de contaminare, dar chiar și în cazul lor se pune această problemă. Eu cred că și glicocolul detectat în cadrul misiunii Stardust provine din spațiu, dar în acest caz (al sondei Rosetta) descoperirea este lipsită de orice dubii”, a adăugat el pentru Space.com.
Aminoacizii constituie compușii de bază ai proteinelor, substanțe organice macromoleculare aflate, la rândul lor, la baza vieții terestre. Echipa lui Altwegg a căutat și alți aminoacizi pe cometă, dar nu a găsit decât glicocol — singurul aminoacid care se poate forma în absența apei lichide. De altfel, acest aminoacid nu s-a format nici el direct pe cometă, ci mai degrabă în nebuloasa de gaz și praf cosmic din care s-a născut sistemul solar, după aprinderea Soarelui.
„Sistemul solar primordial era format din materie agregată sub forma unui disc, într-o nebuloasă solară. În acei nori cosmici era destul de frig, iar reacțiile chimice care s-au produs acolo erau de tip catalitic, pe suprafețele particulelor de praf cosmic. Astfel de mici particule de praf (1 micron în diametru) sunt excelente medii pentru apariția compușilor chimici organici. Am obținut astfel de rezultate și în laborator”, a susținut Kathrin Altwegg. În acea perioadă de timp Pământul era mult prea fierbinte pentru ca astfel de molecule delicate de aminoacizi să poată rezista. Doar cele mai mici corpuri din sistemul solar au rămas suficient de reci.
Fosforul este de asemenea un element fără de care viața, așa cum o cunoaștem noi, nu poate exista. Printre alte lucruri, fosforul este un ingredient cheie al ADN-ului și al trifosfatului de adenozină (ATP), o moleculă care înmagazinează energia chimică folosită de celule.
În continuare, echipa coordonată de Kathrin Altwegg, studiază în detaliu toți compușii organici identificați în „atmosfera” cometei 67P/Ciuriumov-Gherasimenko. „Cred că acum mingea este în terenul biochimiștilor care trebuie să pună toate aceste informații cap la cap”, a adăugat Altwegg.
Această descoperire este importantă și pentru oamenii de știință care încearcă să descrie condițiile de la începutul sistemului solar, când s-a format și nucleul acestei comete, dar și condițiile de pe Pământul primordial, frecvent lovit de asteroizi și de astfel de comete.
„Pentru astrobiologie este un rezultat foarte important. Și nu este vorba doar despre apariția vieții pe Pământ. Materia care intră în compoziția acestei comete s-a format în norul protostelar (din care s-a născut Soarele) și ce s-a întâmplat aici, în norul nostru protostelar se poate să se fi întâmplat pretutindeni în Univers”, a subliniat ea.
