La începutul acestui an, locuinţele din România continuă să fie extrem de atractive la achiziţie, având un grad de accesibilitate comparabil cu cel din anii 2002-2004. Factorul care contribuie cel mai mult la această situaţie este programul guvernamental Prima Casă. Acesta reprezintă în continuare peste 60% din piaţa de creditare ipotecară. Dobânzile sale sunt alcătuite din indicatorul ROBOR cu scadenţă la trei luni, plus o marjă de 2%, care se traduce prin cel mai mic cost de creditare disponibil. La îmbunătăţirea gradului de accesibilitate au mai contribuit şi perioada de stagnare a preţurilor la locuinţe din ultimii şase ani şi creşterea salariilor românilor.
Astfel de perioade sunt caracterizate de o creştere a cererii de locuinţe, situaţie semnalată deja de bancheri şi căreia îi urmează natural o majorare a preţurilor. Românii interesaţi de achiziţia unei locuinţe prin credit trebuie să ţină seama că dobânzile nu vor rămâne la acelaşi nivel şi sunt sfătuiţi să îşi calculeze temeinic decizia. Spre exemplu, astăzi, ponderea ratei lunare în venitul salarial net lunar al unei familii bucureştene formate din două persoane cu câştiguri medii ajunge la doar 17% în cazul achiziţiei, prin Prima Casă, a unui apartament cu două camere (50 mp) în Capitală. O dublare a dobânzilor ar creşte ponderea ratei lunare la un sfert din veniturile familiei, adică rezultă o majorare de 50% a costurilor lunare cu rata.
Un astfel de scenariu este foarte probabil. Practic, o dublare a dobânzii anuale efective (DAE) ar însemna revenirea indicatorului ROBOR la valorile din primăvara lui 2013. Dintr-un asemenea punct mai este un pas până a intra în zona de supra-îndatorare, care apare odată ce costurile de locuire totale cresc la peste 40% din venitul net al familiei. Cluj-Napoca este un oraş în care preţul locuinţelor l-a depăşit pe cel din Bucureşti şi unde, în eventualitatea unei dublări a DAE, o familie cu venituri medii ajunge să verse aproape 39% din câştiguri în conturile băncii. Asta în contextul în care astăzi trebuie să renunţe la un sfert din venituri pentru plata ratei.
Trebuie ţinut cont de faptul că analiza Capital se referă la familiile care nu au alte datorii la bănci, însă foarte multe dintre acestea sunt deja îndatorate prin credite de nevoi personale sau prin carduri de credit, ceea ce înrăutăţeşte situaţia.
