Trăim într-o lume care începe să se divizeze. Votul pentru Brexit în propria mea ţară şi alegerea lui Trump în SUA vorbesc despre o lume unde fosta siguranţă a dispărut. Vedem cereri din partea Chinei şi Rusiei pentru schimbarea regulilor pe care se bazează sistemul internaţional, pe care după căderea Zidului Berlinului mulţi dintre noi le-am luat de bune ca un cadru pentru pace şi relaţii la nivel mondial, scrie ZF.ro
Putem spune cu certitudine că ordinea stabilită la sfârşitul Războiului Rece se clatină în jurul nostru. Mult mai puţin clar este cu ce va fi aceasta înlocuită. Călătorind în jurul UE în ultima perioadă, am văzut că diplomaţii încep să vorbească despre evenimente vechi, din secolul 19, precum Congresul de la Viena, în loc să vorbească despre secolul 20, în discuţii despre cum ar trebui să fie ordinea între naţiunile europene.
Cred că cei mai mulţi oameni au fost surprinşi de alegerea lui Trump. Eu sunt stresat de asta. De la acel vot şi-a moderat un pic ideologia pe care şi-a exprimat-o în campanie şi sunt multe contradicţii, mai ales în partea de politică externă. Dar dacă este o constantă, este că preşedintele vrea să se retragă din responsabilitatea globală pe care SUA şi-a asumat-o din 1945. După cum spune Trump, el este împotriva globalizării şi pentru America.
Europa deja a experimentat perioade dificile: criza din zona euro, criza migraţiei, Siria şi creşterea populismului anti-Bruxelles. Adevărul trist este că lucrurile nu vor deveni mai uşoare. Probabil că în anii următori vom vedea Marea Britanie că va părăsi Uniunea Europeană şi un „Brexit dur“. Va trebui să ne adaptăm unui nou preşedinte american, al cărui angajament cu privire la alianţa transatlantică, NATO şi UE este un zid.
Cred că în această parte din UE promisiunea sau ameninţarea unui preşedinte american care încheie acorduri cu preşedintele rus, care doreşte restabilirea sferei de influenţă a Rusiei, este extrem de periculoasă.
Lumea în care trăim poate fi descrisă de trei trenduri: primul este globalizarea în retragere în faţa creşterii naţionalismului. Vedem Brexit, Donald Trump, Marine le Pen, Mişcării Cinci Stele din Italia şi alte mişcări poupuliste în UE. Aceste mişcări marchează o împotrivire în raport cu globalizarea. Al doilea trend care modelează lumea este retragerea Statelor Unite din rolul de leadership în politica mondială, în contextul unei stări politice caracterizate de ostilitate pentru implicarea în probleme externe.
A treia forţă este o scădere a încrederii între cetăţeni şi elitele de business şi politică, ceea ce alimentează creşterea măsurilor populiste. Dacă ne uităm la războiul civil din Siria, la criza refugiaţilor, la confruntările dintre suniţi şi şiiţi şi la confruntările marcate de extremiştii islamişti, vedem de ce spun că trăim într-o eră a divizării.
Dacă ne uităm la începutul mileniului, în anii 2000, şi la anii până la aderarea României la Uniunea Europeană, vedem că lucrurile nu arătau deloc aşa. Eu eram optimist că am scăpat de ideile extremiste care au afectat Europa la începutul secolului 20. Dar nu mai este ceva care trebuie luat de bun. Dacă în urmă cu câţiva ani viitorul părea liberal, acum începe să apară neliberal. Criza financiară din 2008 a schimbat ideologia Washingtonului, iar veniturile stagnante şi măsurile de austeritate au fertilizat solul pentru protecţionism.
Acum un an, părea posibil ca două acorduri comerciale majore, TPP şi TTIP, ar da încă un avânt către liberalizarea comerţului. Cred că indiferent ce va spune Trump săptămânile următoare, aceste acorduri sunt moarte.
Când vorbim despre România, vedem o ţară europeană cu o creştere economică de 6%, vedem tranziţia de la un guvern tehnocrat la un guvern ales, vedem că sunt multe lucruri care merg bine. Nu există un ghid care să ne arate ce să facem, nu este un manual care să rescrie regulile economiei de piaţă şi să spună cum să redistribuim banii. Politica are nevoie de o perioadă de creştere economică, unde veniturile majorităţii încep să crească. Politicile fiscale trebuie să fie mai „corecte“.
Pe lista de făcut trebuie şi o rebalansare a puterii dintre corporaţiile mari şi guvern. Puterea multinaţionalelor a făcut dificil pentru guverne să joace în aceeaşi ligă, iar globalizarea a multiplicat şansele pentru evaziune fiscală.