ăraca ţară bogată ar putea deveni foarte uşor un mare exportator de hrană – atât bio, cât şi tradiţională, însă industria alimentară a României a devenit dependentă de capitalul străin şi de importuri. Potrivit prof univ. dr. ec. ing. Silvius Stanciu de la Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi, acest lucru este practic o consecinţă a negocierilor de preaderare la Uniunea Europeană, care au fost realizate oarecum în grabă.
„Eram fericiţi că am fost incluşi în U.E. pentru că exista o altă deschidere către celelalte ţări şi într-adevăr, şi ajutoare. În momentul în care s-au făcut negocierile, probabil că ne-am grăbit puţin, iar momentul aderării a fost oarecum prost ales dacă facem o comparaţie cu Polonia, care a avut rezultate foarte bune pentru că acea ţară a avut doi ani de zile în care s-a pregătit pentru programul 2007 – 2013. Noi am intrat în 2007, când deja a început să deruleze programul şi nu am fost pregătiţi să accesăm fondurile comunitare. Asta este o mare problemă pentru că mediul românesc de afaceri nu a fost pregătit să beneficieze de apartenenţa la comunitatea europeană. În plus, negocierile purtate pentru terenurile agricolecare au fost făcute oarecum în grabă”, a precizat prof univ. dr. ec. ing. Silvius Stanciu, Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi.
Străinii, proprietari pe terenul agricol al României
În prezent, aproximativ 40 la sută din terenul arabil al României (peste 13,3 milioane de hectare) este acaparat de cetăţeni străini, se arată într-un studiu comandat de parlamentarii europeni. Fenomenul este unul alarmant, cu impact negativ nu doar asupra forţei de muncă, dar şi asupra mediului.
„Alte state care au aderat la Uniunea Europeană odată cu noi sau înaintea noastră, au avut nişte condiţii foarte clare legate de activitatea agricolă şi care la noi nu au fost aplicate. În momentul în care s-a liberalizat piaţa, terenurile din România au putut fi vândute oricăror cetăţeni din afară care doreau să le cumpere, pe când în celelalte state s-au pus condiţii foarte stricte: să ai experienţă, să derulezi afaceri în domeniu, să foloseşti capitalul în domeniul respectiv etc. De exemplu, în Ungaria s-a pus condiţia ca soţia să fie unguroaică pentru ca un străin să poată cumpăra terenuri din acea ţară, iar în Bulgaria cumpărătorul unui teren trebuie să fie fermier cu experienţă şi să-şi desfăşoare activitatea în domeniul respectiv. În Polonia şi Cehia încă nu s-a liberalizat piaţa terenurilor agricole, numai noi ne-am grăbit, am acceptat condiţiile, ne-am bucurat că vine capitalul străin”, a spus prof univ. dr. ec. ing. Silvius Stanciu de la Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi.
Aceste practici demonstrează că România nu vrea să îşi rezolve problema siguranţei alimentare, însă celelalte ţări fac din acest lucru în avantajul lor.
„Nu ne-am vândut ţara, dar până la urmă o dăm oarecum degeaba. Nu vorbim despre o politică guvernamentală, ci de un prost management la nivel naţional. În România, filiera agroalimentară nu este valorificată la potenţialul ei, deşi este un atu. Ne lăudăm că avem, dar nu facem nimic. Nu avem tragere de inimă, însă dacă mergem în altă ţară, muncim mai bine decât acasă. Nu s-au pus condiţii şi nu s-a avut în vedere o protecţie a capitalului autohton. Nici atunci când mergem la cumpărături nu avem suficient patriotism care să ne facă să cumpărăm produsele noastre. Ne-ar plăcea totuşi să le consumăm pentru că sunt mai bune, dar preţul este un element decisiv”, a mai adăugat prof univ. dr. ec. ing. Silvius Stanciu.
Acesta este de părere că antreprenorii români au nevoie de pregătire pentru ca mediul de afaceri din ţara noastră să fie mai bun în competiţia cu ceilalţi competitori cu tradiţie din Uniunea Europeană.
„La Galaţi nu suntem pregătiţi cel puţin pe domeniul producţiei să facem faţă la situaţii critice. Un agent economic trebuie să fie pregătit pentru orice, pentru o pană de curent, un incendiu, o inundaţie, trebuie să aibă un plan pentru orice. La nivel internaţional s-a pus problema unor incidente critice, iar agenţii din domeniul alimentar s-au întrebat cum îşi vor desfăşura în continuare activitatea, cum vor aproviziona populaţia cu alimente şi atunci au apărut planuri de continuitate a afacerilor în situaţiile de criză. S-a demonstrat că agenţii care au un management bine gândit în acest sens, au o şansă mai mare de a rămâne în piaţă şi de a rezista falimentului. Fiecare agent economic trebuie să aibă un astfel de plan de prevenţie, cu alternative pentru situaţia în care apare ceva”, a spus prof univ. dr. ec. ing. Silvius Stanciu de la Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi.