Profitul: scop sau mijloc?

Observ, de asemenea, cateva defecte care tin foarte mult de tacticile abordate: atasamentul funciar fata de active, privite mai mult ca “trofee” decat ca mijloace generatoare de plusvaloare si, implicit, de profit, lipsa capacitatii de a delega atributiile, tendinta de “sub-salarizare” in toate formele posibile, precum si lipsa orientarii spre acumularea de cunostinte si up-datare. In fapt, principiile unei afaceri de succes pot fi regasite in filozofia simpla si curata a lui Sun-Tzi, chiar daca acesta facea apologia celei mai profitabile afaceri din vremea sa: razboiul! El a creat o schema simpla: obiectiv - strategie - tactici - resurse. Sustenabilitatea si consolidarea tin, evident, de tactici, finalitatea, de obiectiv si, desi pare oarecum ciudat, as introduce activele, dar si formele de delegare, salarizare, respectiv know-how pe activitate si personal, la capitolul resurse. Strategia, in momentul de fata, intr-o economie emergenta, inca plina de nise si oportunitati, spre norocul (sau ghinionul pe termen lung?) antreprenorului roman, aproape ca ti-o creeaza piata, prin dezechilibrele inca mari intre cerere si oferta. Aici este marea provocare si, de cele mai multe ori, marea capcana. Dezechilibrele nu pot merge la infinit. Reglementarile, normele, standardele sunt din ce in ce mai dure, pietele si mai ales gamele de produse au cicluri si perioade de viata, nothing is forever! Parametrii unei afaceri intr-o economie normala sunt ignorati, ratele de crestere ametind antreprenorii, care neglijeaza sustenabilitatea si consolidarea. Poti avansa in teritoriul inamic acaparand cota de piata si profit, dar a nu se neglija faptul ca, fie inamicul se regrupeaza, fie coloanele tale de aprovizionare si tehnici nu pot face fata elanului ofensiv. Si atunci ramai izolat in piata. Toti ne visam generali sau maresali, dar subevaluam soldatul si posibilele rani. Valorificarea unei victorii sau chiar a unui esec in piata tine foarte mult de vointa si de scalarizarea in timp a obiectivelor. Exista obiective ce pot tine exclusiv de tine ca antreprenor sau de limita businessului, precum si obiective reglementate exclusiv de piata, de structura acesteia sau de concurenta. Concluzionand, in opinia mea, micul antreprenor autohton si romanul, in general, prin extensie, nu fac distinctia intre banul ca mijloc si banul ca scop. Structurarea, principializarea, teoretizarea businessului sunt deja cutume si factori obiectivi. O societate comerciala este un organism aparte, care are regulile, habitatul si caracteristicile sale aparte, total diferite de un organism social sau sociabil precum este fiinta umana. Daca vreti, omul si banii reprezinta limfa si sangele organismului viu (validat de piata) care este o societate comerciala. Am dat aceste exemple din diferite domenii, pentru a se intelege ca scopul unei intreprinderi este o plusvaloare in diferite forme, iar banii sunt simple mijloace.