Regina s-a născut la 21 aprilie 1926, la Londra. Tatăl ei, ducele Albert de York, a fost proclamat rege, sub numele de George al VI-lea, după abdicarea fratelui său, Eduard al VIII-lea, în decembrie 1936. Mama sa a fost Lady Elisabeta Bowes-Lion, contesă de Strathmore și Kingborne. După ce tatăl său a urcat pe tron, Prințesa Elisabeta a devenit moștenitoare a tronului și cunoscută ca ‘Her Royal Highness The Princess Elizabeth’ (Alteța Sa Regală Prințesa Elisabeta).
Atât prințesa Elisabeta cât și sora sa mai mică, prințesa Margareta, au studiat acasă, sub supravegherea mamei și a guvernantei. Odată ce a devenit succesoare la tron, prințesa Elisabeta a început să ia cursuri de istorie, drept și religie, pregătindu-se, astfel, pentru viitorul său rol. De asemenea, a studiat franceza, arta și muzica, a luat lecții de echitație și de înot. Când a început cel de-al Doilea Război Mondial, prințesa Elisabeta, în vârstă de 13 ani, împreună cu sora sa, Prințesa Margareta, au fost evacuate la Castelul Windsor din Berkshire. La 18 ani, Prințesa Elisabeta a fost numită consilier de stat, exercitând, pentru prima dată, îndatoriri de șef de stat, în timpul absenței Regelui.
La 20 noiembrie 1947, prințesa Eisabeta s-a căsătorit cu prințul Phillip Mountbatten, devenit în urma căsătoriei Duce de Edinburgh. Prințul Phillip, fiul Prințului Andrew al Greciei și stră-strănepot al Reginei Victoria, și-a efectuat serviciul militar în Marina Britanică. Cei doi au patru copii (Prințul Charles de Wales, moștenitorul tronului, născut la 14 noiembrie 1948, Prințesa Anne, născută în 1950, Prințul Andrew, născut în 1960 și Prințul Edward, născut în 1964), opt nepoți și o strănepoată.
Prințesa Elisabeta a efectuat vizite formale împreună cu Ducele de Edinburgh în Franța și Grecia, iar în vara anului 1951, cei doi au efectuat un turneu oficial în Canada și Statele Unite. De asemenea, prințesa Elisabeta a vizitat Malta de patru ori. În 1952, starea gravă de sănătate a tatălui său l-a împiedicat pe acesta să onoreze vizita în Australia și Noua Zeelandă. Prințesa Elisabeta împreună cu soțul său au onorat această vizită în locul Regelui.
Regele George VI s-a stins din viață la 6 februarie 1952, iar Elisabeta a fost proclamată suverană a Marii Britanii, sub numele de Elisabeta a II-a. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey la 2 iunie 1953, iar ceremonia a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. A fost transmisă la radio în întreaga lume și, pentru prima oară, la cererea Reginei, la un astfel de eveniment a fost prezentă și televiziunea. Noua regină și Ducele de Edinburgh s-au mutat la Palatul Buckingham și poartă numele onorific al Casei de Windsor.
Elisabeta a II-a este regină a șaisprezece state suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth: Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis. Politica guvernului britanic se exercită ‘În numele reginei’ ea având prerogativele de a declara război și a încheia pace. Rolul ei în stat se exprimă succint în formula ‘Regina guvernează, dar nu domnește’. Majoritatea britanicilor consideră coroana un simbol al stabilității statului. Suverana Marii Britanii este o persoană populară și venerată. Este patroana a peste 600 de organizații de caritate și alte organizații și una dintre cele mai bogate femei din lume.
