Aşa cum au fost ele prezentate, se conturează ameninţător o problemă esenţială pentru economia României: sustenabilitatea sistemului de pensii.
Pentru a simplifica înţelegerea cifrelor prezentate, am aranjat pe ani de implementare evoluţia pensiilor şi a salariilor, în ideea de a putea compara ritmurile net diferite de creştere şi orizontul de timp diferit al măsurilor antamate. Cu precizarea că subiectul creşterii SF a pensiilor cu 27% în anul 2021 (+104% faţă de 2016 !), deşi existent în program, nu a fost explicat.
În sinteză, avem de-a face cu beneficii pe considerente de nevoi universal prezumate ( se majorează peste cinci milioane de pensii, indiferent de mărimea lor, şi se elimină, în plus față de deducerile deja existente și nu la cei cu venituri mici, alte peste două milioane de contribuţii la sistemul public de sănătate), oferite de stat pe segmentul de populaţie constituit din pensionari.
Precum şi angajaţilor la minimul pe economie (numărul de salariați care beneficiază de creșterea salariului minim la 1.450 lei, de la 1 Februarie 2017, este 1.269.259) şi salariaţilor bugetari (a căror productivitate este mai greu cuantificabilă), unde s-au anunţat multiple creşteri, combinate într-un fulminant +44% în doar doi ani, ca medie a sectorului bugetar, şi cu un maxim de 3.600 de euro pe lună ( deocamdată doar 16.200 de lei) pentru medicii din unităţile de urgenţă.
