‘Guvernul a comunicat, încă din luna ianuarie a.c., că are deja un calendar asumat de creştere a salariului minim, ca urmare consultarea partenerilor în acest sens a devenit o simplă formalitate. Ideea de a crea un mecanism de ajustare a salariului minim a fost abandonată de actualul Guvern, existând extrem de puţină disponibilitate în a modifica prevederi asumate prin programul de guvernare. Este îngrijorător faptul că actualul Guvern nu este preocupat de politica salarială în sectorul privat, mai mult, există intenţia de a avea în sectorul bugetar un salariu minim de bază mai mare decât în sectorul concurenţial. Lipsa unei politici salariale coerente a condus la creşterea discrepanţelor între nivelul salariilor din administraţie publică şi restul sectoarelor concurenţiale. Nu există interes pentru corectarea problemelor create în sistemul negocierilor colective, ca urmare aceste discrepanţe se vor adânci’, se notează în comunicatul citat.
Potrivit BNS, în 2015 câştigul salarial în sectorul bugetar era cu aproximativ 12% mai mare decât în sectorul concurenţial, iar pentru anul 2020 se estimează că, tot în sectorul bugetar, salariul mediu brut va fi mai mare cu 28% faţă de cel din sectorul privat.
‘Din păcate, inegalităţile şi inechităţile vor continua să existe, inclusiv în salarizarea în sectorul public, noul sistem se intenţionează a fi construit mai degrabă plecând de la salariile actuale în plată, fără a construi corelaţii de nivel între funcţii şi între familii ocupaţionale. Abordarea continuă să fie una segmentară şi preferenţială, singurul element care mai asigură unicitatea sistemului public de salarizare este existenţa unui singur act normativ care adună prevederi ce se adresează fiecărei familii ocupaţionale’, punctează reprezentanţii BNS.
În ceea ce priveşte piaţa forţei de muncă, sindicaliştii consideră că, deşi România are una dintre cele mai reduse rate a şomajului, datele ascund un şomaj structural, iar trendul este unul care se consolidează.
‘Situaţia se accentuează pentru majoritatea grupelor de vârstă. Rezervele de forţă de muncă sunt din ce în ce mai dificil de activat. Flexibilizarea pieţei muncii din 2011 a determinat inoperabilitatea unor mecanisme specifice care să contribuie la implementarea eficientă a unor politici de activare. Au fost reglementate o serie de instrumente pentru stimularea mobilităţii, în special cea regională, însă acestea nu sunt încă operaţionale. În plus, nu se face aproape nimic pentru mobilitate profesională. Până în 2025, România va avea nevoie de forţă de muncă care să o înlocuiască pe cea existentă, în special în cazul locurilor de muncă slab şi mediu calificate. Necesarul pentru locuri de muncă cu nivel redus de calificare va fi până în 2025 de patru ori mai mare decât în cazul celor cu calificare înaltă. Locurile de munca nou create se estimează a fi, însă, în general înalt calificate’, susţin oficialii BNS.
Aceştia subliniază că firmele din România investesc extrem de puţin în formarea profesională a angajaţilor, mai puţin decât oriunde în Europa, în timp ce ‘statul la rândul lui investeşte doar în şomeri sau persoane inactive, dar şi în acest caz extrem de limitat şi fără obiectiv concrete’.
În plus, politicile de activare sunt bazate aproape exclusiv pe finanţare din fonduri europene, deşi bugetul fondului de şomaj este estimat în 2017 cu un excedent de peste 38% din total venituri.
La nivelul indemnizaţiei pentru şomaj, BNS este de părere că aceasta este, în prezent, extrem de scăzută în România, ‘iar stabilirea cuantumului acesteia este în mare măsură fără legătură cu principiul contributivităţii, şomerii fiind în proporţie semnificativă expuşi riscului de sărăcie’.
‘Datorită nivelului redus al indemnizaţiei de şomaj, România încalcă prevederile art.15 din Convenţia OIM nr.168/1988 ratificată de România în 1992 prin adoptarea Legii 112/1992. În 2008, valoarea salariului minim brut a fost în prima jumătate a anului 2008 egală cu valoarea indicatorului social de referinţă. În acest moment raportul este de 1 la 2.9. România are cel mai redus procent din Europa în ceea ce priveşte cheltuielilor pentru şomaj, raportat la total cheltuieli bugetare. Ca urmare considerăm că se impune să se solicite revizuirea sistemului de beneficii în cazul şomajului pentru a asigura securitatea venitului şi, totodată, pentru a preveni riscul de sărăcie. Munca la negru continuă să fie extrem de prezentă, în fapt eforturile reale de reducere au fost extrem de puţin eficiente, rezultatele obţinute de Inspecţia Muncii sunt marginale, sunt doar o imagine la momentul controlului, măsurile ar trebui să fie mult mai dure şi extinse pe o perioadă de timp, astfel încât să se asigure eficienţa măsurilor. Sunt multe cazurile în care companii care câştigă licitaţii de lucrări publice, în special în domeniul construcţiilor, utilizează subcontractori ce folosesc muncă la negru şi cu siguranţă cazul nu este singular’, se menţionează în comunicatul BNS.
Totodată, un alt punct nevralgic atins în analiza organizaţiei sindicale face referire la lipsa dialogului social eficient, respectiv nivel scăzut de negociere la nivel sectorial, dar şi deficienţe de natură instituţională în funcţionarea dialogului social.
‘Dialogul social la nivel de sector este nefuncţional, iar lipsa reprezentativităţii partenerilor exclude orice tentativă de negociere a unui contract/acord colectiv la nivel de sector. Permanentizarea acestei situaţii determină deja slăbirea continuă a structurilor clasice/legale de dialog social, cele care asigură condiţiile pentru un dialog social structurat şi paşnic. Lipsa utilităţii reprezentativităţii la nivel de sector a determinat o parte din partenerii sociali sectoriali să renunţe la reînnoirea reprezentativităţii. Din prelucrarea informaţiilor publicate de Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social, în 2016 a expirat reprezentativitatea obţinută la nivel de sector în cazul a 8 federaţii patronale, dintre acestea, o singură federaţie şi-a reînnoit reprezentativitatea în termen şi încă una a iniţiat acest proces în 2017. Deşi din 2017 Ministerul Dialogului Civic s-a transformat în Ministerul Dialogului Social, funcţionarea dialogului social este la fel de precară. Deşi au trecut mai bine de două luni de la investire, primul ministru nu s-a întâlnit cu partenerii sociali reprezentativi’, susţine sindicatul.
Din evaluările realizate de BNS, rezultă că 46% dintre actele normative aprobate de Guvern, de la începutul anului până la începutul lunii martie, nu au fost postate în consultare publică, în condiţiile în care procesul de consultare are o durată medie mai mică de 10 zile.
‘BNS a solicitat ministerelor responsabile iniţierea consultărilor pentru elaborarea Programului Naţional de Reformă, răspunsul primit a fost unul unul extrem de general, fără comunicarea unui calendar de lucru în acest sens, în condiţiile în care termenul limită pentru finalizarea acestui document este 15 aprilie. În niciun an Guvernul, indiferent de orientarea lui politică, nu a iniţiat consultări publice pentru Programul Naţional de Reformă’, afirmă sursa citată.
Aspectele analizate de Blocul Naţional Sindical şi prezentate în comunicatul de presă au fost transmise Comisiei Europene atât în cadrul întâlnirilor directe purtate în procesul Semestrului European, dar şi către Confederaţia Europeană a Sindicatelor, organizaţie care colectează poziţiile organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional şi le înaintează Comisiei Europene în cadrul procesului de dialog social european.