Depozitele pe termen mediu şi lung ale nerezidenţilor au fost o formă de sprijin financiar pentru băncile locale foarte importantă la începutul crizei, când au crescut cu peste 3 miliarde de euro în numai doi ani. Maximul istoric a fost de 8,5 miliarde de euro. Băncile îşi asumaseră atunci prin Acordul de la Viena să-şi menţină expunerea pe piaţa locală.
Odată cu expirarea acordului procesul de dezintermediere a accelerat, băncile fiind nevoite să se bazeze mai mult pe depozite de la clienţii locali. Astfel, declinul depozitelor nerezidenţilor vine şi pe fondul unui proces mai amplu de dezintermediere financiară, al cărui rezultat a fost reducerea cu 9 mld. euro într-un interval de cinci ani a liniilor de finanţare primite de subsidiarele locale de la băncile-mamă. Liniile de finanţare sunt de 13 mld. euro.