Omul de afaceri Ion Sturza spune că politica energetică a României ar trebui să fie una pragmatică: să negocieze şi cu Nabucco, şi cu South Stream. Însă, subliniază el, South Stream este un proiect fără şanse. În schimb, el creditează varianta Constanţa-Trieste şi vede România ca având potenţial de a fi o voce importantă în jocurile energetice ale Europei.
Să vorbim puţin despre politica României. Spuneaţi acum câtiva ani despre proiectul Constanţa-Trieste că este o realitate.
Este o realitate, din două considerente. În primul rând România, şi nu în ultimul rând datorită Rompetrolului cu investiţia de la terminalul marin, are un hub, un punct excelent de intrare. Doi: pe traseul acestei conducte există consumatori. Nu este un by-pass, cum sunt celelalte. Sunt consumatorii din România, din Serbia, din Croaţia. Practic, are deja 20-30 de milioane de consumatori. Eu o văd ca pe un proiect foarte realist. Dar nu va fi realizat atâta timp cât de el se vor ocupa politicienii şi nu oamenii de afaceri.
Este o variantă fezabilă ca, în România, să se schimbe brusc macazul şi să se treacă de la politic la mediul de business? În următorii trei ani, să spunem?
Sper. Dumneavoastră o să mă întrebaţi de South Stream şi de Nabucco.
Da.
Toate conductele sunt proiecte, din păcate, născute întâi în capul politicienilor.
Toate conductele sunt proiecte, din păcate, născute întâi în capul politicienilor. Preluate de o droaie de consultanţi care ani întregi primesc bani pentru tot felul de studii de fezabilitate. Realizarea va fi posibilă doar în două condiţii: una când se vor ocupa oamenii de afaceri şi doi – când se va rezolva problema cu sursa. Ce va curge prin conductele respective. De aceea eu consider, South Stream este un proiect mort. Dacă ruşii vor să îşi soluţioneze o problemă de tranzit cu Ucraina sau cu Belarus prin a investi câteva zeci de miliarde de dolari în Marea Neagră, să o facă. Dar nu cred că astăzi mai au banii ăştia. Că va apărea o altă problemă politică şi o să trebuiască să se ducă prin Polul Nord cu conducta. Să soluţioneze mai uşor problemele cu partenerii şi cu vecinii şi să nu se blocheze, să nu aibă sincope în direcţiile tradiţionale. De South Stream uitaţi! Asta e aşa, o discuţie isterică. Nabucco are sens, este un proiect care ar diversifica piaţa de transport. Cu o singură condiţie: să mai fie şi gaz pentru el. Dar acest lucru se poate doar în reglementarea relaţiilor cu Iranul – singura sursă plauzibilă. În rest, gaz nu este în regiune.
Şi care ar trebui să fie abordarea României?
Pragmatică.
Adică?
Nabucco, Nabucco... South Stream, South Stream...
Şi când vine momentul de a semna ceva?
Să semneze. În România am o singură recomandare. Îmi permit obraznicia de a da recomandări României: trebuie să insiste asupra unei formulări a unei politici unice energetice a Uniuniii Europene. Politica furnizorilor până acuma a fost de divizare, de negocieri separate. Acuma isteria asta, întâlnirile lui Merckle, lui Berlusconi, nu face decât ca această politică să fie la fel. Cel mai bun lucru ca să fie o politică unică: consumatorul a dictat şi dacă va accepta în continuare să fie fiecare egoist, divizat, separat, atunci vor fi fiecare tocaţi la infinit. Politica unică energetică – one voice.
Şi are România un cuvânt de spus?
România poate şi va fi un jucator energetic mare
Dar bineînţeles! România este o ţară europeană mare, o piaţă mare, consumatori mari. Este absolut ok. Are capacităţi intelectuale, capacităţi de negociere, fiind un punct de intrare pentru multe dintre aceste proiecte, fiind o ţară cu potenţial energetic mare. Sunt absolut optimist. România poate şi va fi un jucator energetic mare.
Când?
Mâine. Dacă nu azi.
Ion Sturza despre preluarea Rompetrol de către KazMunaiGaz
Ion Sturza despre Republica Moldova
Ion Sturza despre planurile sale de afaceri
Daca ti-a placut articolul, urmareste MONEY.ro pe FACEBOOK!
Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Credite imobiliare
Vot: 0,0 din 0 voturi