Å¢ara celor 1.000 de beri

Mânăstirea trapistă Sf. Sixtus din West­vleteren are pu­ţine de oferit celor ce doresc să caşte gura după arhitectura ecleziastă. Clădirile de secol 19 – îndesate, funcţionale, de cărămidă – se află pe un drum de ţară liniştit, ce trece printre terenuri agricole plate, apropiate de graniţa Belgiei cu Franţa. Şi totuşi, vasta parcare pentru vizitatori este un indiciu că unii oameni consideră totuşi că mânăstirea merită o vizită. Pentru iubitorii de bere, Sf. Sixtus este un loc de pelerinaj.

 

Infuzie de reputaţie. Mânăstirea şi cea mai faimoasă infuzie produsă aici, Westvleteren 12 – o bere neagră, tare, neacidulată –, au ocupat locul unu sau doi într‑un sondaj anual printre entuziaştii acestei băuturi realizat de RateBeer.com, un site de recenzii cu o reputaţie serioasă, timp de un deceniu, de când a fost lansată cercetarea de piaţă. Şi totuşi, cum reuşesc băutorii americani, ce predomină pe site, să deguste o Westvleteren 12, rămâne un mister.

 

Vizitaţi mânăstirea – nu este o excursie simplă cu transportul public – şi puteţi să beţi cât vă îndeamnă inima, sau cât vă ţin picioarele. Dar este dificil de cumpărat din altă parte. Călugării raţionalizează cu severitate vânzările pentru acasă din producţia lor redusă. Site‑ul mânăstirii oferă amănunte despre intervalul scurt în care cumpărătorii pot încerca să sune pentru a face o comandă.

Dacă au noroc şi reuşesc să vorbească cu cineva, li se alocă o oră când trebuie să ajungă la Sf. Sixtus. Apoi li se permite să cumpere două cutii (patru duzini de sticle de 33 cl) în schimbul unui angajament solemn că berea nu va ajunge la vreun terţ.

 

Evident că există oameni gata să min­tă un călugăr de dragul unei beri. Cutiile de Westvleteren 12, care se vând la mânăstire cu 39 de euro bucata, apar la vânzătorii online de bere la preţuri de până la 800 de euro (cu ocazia unei relaxări a regulilor rar întâlnite, călugării au trimis în noiembrie pe piaţa belgiană un transport de 93.000 de pachete de câte şase sticle, pentru a plăti nişte reparaţii; anul viitor vor trimite la vânzare în toată lumea 70.000 de asemenea).

 

Pe lângă faptul că poate pretinde că produce cea mai bună bere din lume, Belgia este, de asemenea, ţara celui mai mare producător de bere din lume. Anheuser‑Busch (AB) InBev, cu sediul la Leuven (Louvain), un mic oraş universitar aflat la jumătate de oră cu trenul de Bruxelles, răspunde pentru fiecare a cincea bere vândută pretutindeni pe glob. Peste drum de sediul central, ultramoderna berărie Stella Artois îmbuteliază unul dintre cele mai cunoscute branduri internaţionale ale companiei.

 

Desfătări anacronice. Dacă Sf. ­Sixtus nu reuşeşte să ofere priveliştea unei splen­dide catedrale medievale, sala principală de producţie de la Stella Artois se apropie foarte mult. Interiorul calm şi cavernos este dominat de 15 tancuri imense din oţel inoxidabil, ale căror conducte de evacuare ca nişte columne se ridică spre ceruri. Fiecare în felul ei, atât Sf. Sixtus, cât şi Stella Artois ilustrează veneraţia pe care o arată belgienii faţă de berea lor.

 

Ţara lor produce, de asemenea, cea mai vastă varietate de bere din lume – 1.131, la ultima numărătoare. În afara celor şase beri trapiste de tip „ale“ şi altor beri fabricate în mânăstiri, Belgia are şi beri blonde de tip „lager“ ca Stella Artois şi colega ei de branşă Jupiler, cea mai populară printre localnici. Pilangiii mai pot să aleagă dintr‑o gamă variată de beri de grâu, brune neacidulate, beri roşii din vestul Flandrei, blonde neacidulate, beri de sezon realizate după reţete vechi ţărăneşti, în nenumărate sortimente locale. Cele mai ciudate sunt berile austere, fermentate natural, numite lambic, din Bruxelles şi de pe valea Sennei din apropiere, o amintire de pe vremurile dinaintea apariţiei drojdiei în procesul de fabricaţie.

 

Aceste anacronisme au supravieţuit doar în Belgia, dar regatul flamando‑valon împărtăşeşte cu generozitate creaţiile lui cu restul lumii. Este unul dintre cei mai mari exportatori de bere în termeni absoluţi, dar şi ca proporţie din producţia naţională (statisticile sunt impulsionate de setea mondială de Stella Artois). Mai bine de jumătate din băutura produsă este trimisă peste graniţe.

 

Cum a reuşit o naţiune care, în afară de midii şi cartofi prăjiţi, ciocolată renumită şi eurocraţi ponegriţi de toată lumea (Parlamentul European se află pe locul unei vechi berării), a avut un impact redus pe glob, să domine industria berii? Răspunsul se găseşte în istoria şi cultura hibridă a Belgiei.

 

Gruyt de abaţie. Berea este pentru Belgia ce este vinul pentru Franţa. Este „impregnat în cultură“, explică Marc Stroobandt, expert în berea belgiană. Localnicii se ocupă de multă vreme cu aşa ceva: se spune că romanii au adus infuzia de orz în această parte a Europei, iar multe berării belgiene au origini în Evul Mediu. Stella Artois îşi trage rădăcinile din berăria Den Hoorn, înfiinţată la Leuven în 1366, iar cornul vânătoresc (hoorn) a rămas până în zilele noastre pe etichetă. Sebastian Artois şi‑a adăugat relativ târziu numele – în 1717.

 

Şi geografia a fost de folos. O centură de berării cuprinde nordul Europei, unde este prea frig ca să crească stru­guri care să poată fi transformaţi într‑un vin măcar aproapiat de decenţă. Dar clima şi pământul sunt excelente pentru culturile de orz şi hamei, ingredientele de bază ale berii. Belgia este, de asemenea, cunoscută pentru apa sa de înaltă calitate, vitală pentru o bere bună. Oraşul Spa, al cărui nume a devenit substantiv comun, se află în estul Belgiei. După cum subliniază Sven Gatz, director al Federaţiei Berarilor Belgieni, fiind aşezată la răscrucea dintre Europa latină şi cea germanică, Belgia a putut să absoarbă influenţe din ambele părţi ce se pot gusta în berile ei.

 

Condimente şi plante precum coriandrul şi lemnul dulce ori ghimbirul, fructe ca cireşele şi zmeura, cândva populare printre berarii francezi, sunt încă folosite în Belgia. Această tradiţie franceză s‑a păstrat în zonele în care influenţa francofonă a rămas puternică, chiar şi după ce hameiul a început să fie folosit pe scară largă. Berarii din mânăstiri nu s‑au simţit atraşi sau au fost împiedicaţi să folosească acest ingredient – biserica socotea hameiul un „fruct al diavolulu“. O explicaţie pentru această atitudine ar putea fi monopolurile pentru gruyt (cum era numită combinaţia de plante şi condimente pentru bere) oferite episcopilor. În lupta dintre gruyt şi hameiul cel laic s‑a aprins o campanie intensă de PR medieval. Hildegard de Bingen, un personaj mistic al epocii, favoriza gruyt‑ul şi ataca hameiul pentru că ar fi provocat gentilomilor melancolie şi greaua ispită a „moleşelii berarilor“.

 

Şi influenţa germană mai poate fi per­cepută. Reinheitsgebot, o lege privind puritatea berii ce datează din 1516, interzicea orice altceva în afară de apă, orz şi hamei. Acolo unde este tendinţa germanică mai pronunţată, hameiul a fost mereu preferat. În alte părţi, berarii belgieni au continuat să‑şi încerce norocul cu ce le cădea sub mână.

 

Aşadar, turbulenţele istorice ale ţării i‑au stimulat pe berari. Din timp în timp, marile puteri ale Europei au stăpânit Belgia. Multe dintre ele au lăsat în urma lor influenţe şi arome. Olandezii, ultima putere care a ocupat Belgia înaintea Primului Război Mondial, au trimis negustori care au bătut Indiile Orientale în căutare de condimente noi, iar dintre ele multe şi‑au găsit utilizarea în berea locală (belgienii i‑au alungat pe olandezi în 1830, când şi‑au câştigat independenţa, iar unul dintre motivele revoltei a fost legat de bere – taxele impuse erau prea severe).

 

După cum o arată războaiele gruyt‑ului, instituţiile catolice au jucat şi ele un rol. Tradiţional, mânăstirile fabricau berea ca să‑şi susţină traiul şi să le ofere călătorilor, în afară de un acoperiş, şi „pâine lichidă“, o sursă de hrană în postul Paştelui. Până la sfârşitul secolului 19, chiar şi atunci când fabricile erau conduse de laici, cel mai des tot călugării se aflau în prim‑planul artei şi tehnologiei producţiei de bere. Citeşte articolul în MONEY EXPRESS

1

COMENTARIU

ADAUGA UN COMENTARIU

SENTIMENTUL de Sărbători: Ceremonia pieţelor. Cum se poate trăi frumos, fără să faci în ciudă nimănui. Şi de ce vă urez doar Sărbători! | Adrian N. Ionescu: Ziarul Tău / Joi, 29 Decembrie 2011 12:48

...se îngrămădesc să construiască termocentrala rusească de la Tulcea Ţara celor 1.000 de beri cam atât Like...

0

Pagina 1

ADAUGA UN COMENTARIU

scrie un comentariu nou.

Nume*

Telefon

Email*

Subiect*

Mesaj*

Cod*

IMPORTANT

Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele daune, in cazul unor actiuni inaintate impotriva celor afirmate. Money.ro nu poate fi facut responsabil pentru continutul comentariilor postate de cititori.