De asemenea, fermierii sunt nemulţumiţi, deoarece companiile multinaţionale aduc materie primă din afară, de la filiale proprii din ţările din jur, şi nu cumpără din România. De cealaltă parte, procesatorii recunosc că apelează la importuri, deoarece calitatea laptelui este mai bună, însă doar în cazul în care este “penurie’’ pe piaţa internă.

Scăderea preţurilor nu este doar un fenomen local, el se manifestă şi la nivel european, unde creşterea stocurilor a adus producătorii de lapte în stradă, nemulţumiţi că nivelul a ajuns, în unele cazuri, până la 0,21 euro pe litru, faţă de 0,30 sau 0,40 euro, în anii trecuţi. Principalele cauze sunt scăderea cererii, pe fondul crizei mondiale, şi creşterea producţiei în ţări precum Noua Zeelandă, Australia şi Brazilia.

‘’În cel mai bun caz, fermierii de la noi primesc 1,05 lei pe litru, iar în cel mai rău caz, 0,3-0,5 lei. Faţă de anul 2008, preţul este cu 40-50% mai mic. Fenomenul se manifestă şi pe plan european, din cauza supraproducţiei de lapte’’, a declarat pentru Business Standard Costel Caraş, preşedintele Sindicatului Crescătorilor de Taurine.

El spune că în România intră lapte din Uniunea Europeană fără să se respecte legea Cotelor de Lapte, iar anual, importurile de lapte crud, semipasteurizat, pasteurizat sau condensat depăşesc 500.000-600.000 de tone.

Şi Mihai Petcu, patronul unei ferme din Pantelimon, localitate din apropierea Bucureştiului, care deţine un efectiv de circa 400 de vaci, declară că “este penibil’’ un preţ de 0,3 lei pe litru, însă recunoaşte că sunt destui fermieri care nu produc lapte conform.

Procesatorii recunosc că recurg la importuri pentru a suplini necesarul de materie primă, dar acestea nu depăşesc 25% din necesarul pe ansamblul pieţei, afirmă Valentin Blănaru, director executiv al Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL).

‘’Nu aducem materie primă din afară în excedent, aducem atât cât ne lipseşte’’, afirmă Blănaru, care adaugă faptul că micii fermieri, cei care au între 3 şi 50 de vaci, asigură 64% din cantitatea necesară pentru procesare la nivelul întregii industrii.

Contactată de Business Standard, conducerea Tnuva, unul dintre principalii jucători de pe piaţa internă, a precizat că firma îşi ‘’asigură materia primă atât din ţară, cât şi de pe alte pieţe, în funcţie de nevoile de producţie, criteriul fiind întotdeauna calitatea materiei prime şi respectarea cu rigurozitate a standardelor UE’’. La rândul lor, oficialii Friesland afirmă că, în general, laptele este achiziţionat de la producătorii interni. “Nu am apela la importuri decât dacă ar fi penurie de lapte în România. Preţul de achiziţie depinde de calitatea şi cantitatea laptelui livrat’’, declară reprezentanţii Friesland.

Valoarea pieţei locale de lactate se ridica, anul trecut, la peste un miliard de euro, principalii jucători fiind Danone, Friesland, Albalact, Covalact, Tnuva şi Muller, potrivit datelor furnizate de jucători.

Pe lista măsurilor anunţate de Comisia Europeană pentru a scoate din impas fermierii europeni, după protestele din ultima perioadă, se numără restituirile la export, efectuarea în avans a plăţilor directe către fermieri, dar şi programele de promovare a lactatelor.

De asemenea, statele membre au posibilitatea de a redistribui ajutoare către sectorul lactatelor, în temeiul acordului privind bilanţul de sănătate din 2008, existând o serie de căi pentru a veni în ajutorul producătorilor de lapte, în cadrul politicii de dezvoltare rurală, potrivit datelor publicate pe site-ul Comisiei Europene.