Taxa pe fast-food ar putea contribui indirect, la scăderea, în timp, a frecvenţei bolilor cardio-vasculare în rândul românilor, cu toate acestea, hrana naturală, care este în cele mai multe cazuri eco (sau bio), este prohibitiv de scumpă pentru cei mai mulţi. Comparaţia este valabilă şi în cazul produselor eco de tip fast-food. Dar înainte de pledoaria pentru întoarcere la natură, eco înseamnă în primul rând o industrie care, pentru a prospera, joacă după aceleaşi reguli ca industria “alimentelor profane”.
Taxa pe fast-food urmează să fie percepută din luna martie, statul urmând să încaseze 1 miliarde de euro de pe urma ei, doar în 2010, potrivit lui Adrian Streinu Cercel, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. Suprataxa mută focusul pe produsele similare din agricultura ecologică. Sunt chips-urile, snacks-urile şi alte produse de tip junk-food ecologice o alternativă sănătoasă la fast-food-ul tradiţional?
Cât de sănătos e junk-food-ul eco?
Chips-urile, snack-urile, sticks-urile, supele instant-provenite din agricultură ecologică sunt cel puţin de două ori mai scumpe decât corespondentul lor din agricultura convenţională şi sunt la fel de nesănătoase. Aflăm, dacă citim eticheta nutriţională a acestor alimente, că au un index glicemic mare (exces de glucide cu absorbţie rapidă), grăsimi vegetale hidrogenate (margarina), sau a căror provenienţă nu e specificată, şi o densitate energetică ridicată. Prin urmare, produsele eco tip junk food au un profil nutriţional dezechilibrat, şi o valoare biologică scăzută (puţine substanţe active, benefice oganismului, ca aminoacizii esenţiali, vitaminele şi mineralele). Totuşi, nu e suficient ca produsele eco să conţină ingrediente naturale, câtă vreme procedeul de fabricaţie rămâne neschimbat, ca în cazul produselor din agricultura convenţională, prin urmare nesănătos (supele instant, chips-urile)
