Exact acum 10 ani, pe 9 august 2007, când pieţele financiare mondiale deschideau şampanie peste şampanie, bursele fiind la maxime, de nicăieri a apărut prima crăpătură: BNP Paribas, cea mai mare bancă franceză de atunci, a suspendat retragerile din trei fonduri de investiţii care aveau în spate celebrele credite americane subprime, scrie Ziarul Financiar.
Peste noapte, Banca Centrală Europeană a fost nevoită să acorde un împrumut de urgenţă de aproape 100 de miliarde de euro pentru a calma criza de lichiditate. Din acel moment, apariţia tsumaniului financiar care a spulberat o întreagă lume nu a mai putut fi oprit (Între timp, BCE a injectat 1,2 trilioane de euro, iar Banca Centrală Americană peste 10 trilioane de dolari pentru a ţine sistemele financiare în piaţă).
Peste un an şi o lună, în ciuda tuturor eforturilor din birouri, Lehman Brothers, una dintre cele mai mari bănci americane, a căzut antrenând toate ţările lumii.
La Bucureşti, pe 10 august 2007, era euforie. Guvernul Tăriceanu, susţinut de PNL, PSD şi UDMR, o coaliţie ca acum, arunca cu banii de la buget în dreapta şi în stânga. Majorările salariale şi de pensii erau la ordinea zilei. Banii din privatizarea BCR şi a distribuţilor din energie, peste 2 miliarde de euro, erau distribuiţi la foc automat, aducând iluzia că statul nu are probleme cu veniturile bugetare.
Experţii FMI vorbeau de unii singuri, întrucât premierul Tăriceanu nici nu-i mai primea la Palatul Victoria, fiind susţinut de o economie care duduia. “FMI a atenţionat România asupra importanţei implementării unei politici monetare mai severe cu obiectivul de a tempera cererea internă şi de a imita avansul deficitului de cont curent. Deficitul extern al României, care depăşeşte 10%, este cauzat în mare parte de avansul importurilor, în condiţiile în acre consumatorii şi companiile locale tind spre standarde europene.”
Ce spunea Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, atunci: “Am observat o stare de euforie faţă de cheltuielile de la bugetul României. Este timpul ca BNR să acţioneze pentru calmarea acestei euforii”. Isărescu avertiza Guvernului asupra riscurilor unei supraestimări a veniturilor bugetare. Din păcate, BNR a acţionat prea lent şi prea târziu.
