Zahărul, la cel mai ridicat nivel de preț din ultimii 4 ani

Indicele Bloomberg Commodity a înregistrat cea mai bună săptămână din ultimele cinci, cu metalele preţioase şi cele industriale pe un trend ascendent.

 

În pofida unei creşteri de producţie, ţiţeiul s-a calmat, cu privirea aţintită pe posibilitatea ca OPEC şi Rusia să ajungă la un acord în Alger, până mâine, 28 septembrie. Argintul a crescut şi el, în vreme ce aurul nu se grăbeşte să iasă din marja în care oscilează în ultimele 3 luni.

 

Problemele de producţie au crescut preţul la cafea şi zahăr, în timp ce porumbul şi grâul se luptă cu pragurile de preţ, odată ce a început sezonul de recoltare în SUA.

 

Temerile privind producţia au menţinut sus preţurile la cafea şi zahăr. Zahărul brut a atins cel mai ridicat nivel de preţ din ultimii patru ani, iar cafeaua Arabica a bătut recordul pe ultimele 19 luni, asta şi pe fondul unui real brazilian vizibil slăbit de fondurile hedge care au început să mai lichideze poziţii lungi.

 

Zahărul a crescut cu… 40% anul acesta, iar cafeaua Arabica 14%, după ce preţurile au plutit în derivă mai bine de doi ani!

 

În ultimele două luni, atât porumbul, cât şi grâul au făcut mai multe „încercări” de a-şi reveni de la pragurile scăzute pe care le atinseseră în ultimii doi ani. Un dolar mai slab a ajutat acest demers săptămâna trecută, dar presiunea venită din partea sezonului de recoltare american şi grijile legate de vreme au făcut ca piaţa să nu se întărească prea tare.

 

FOMC a optat să nu intervină, deocamdată, pe dobândă în SUA, amânând decizia pentru decembrie a.c., asta dacă va mai veni vreuna. Metalele preţioase au crescut pe fondul acestei ştiri, dar nu au reuşit să crească prea mult, deşi le-a suflat în pânze un dolar mai slab şi titlurile guvernamentale cu marje de profit mai mici.

 

Aurul a continuat să crească – adică să continue ce a început odată cu votul privind Brexitul. Investitorii au aşteptat o corecţie mai mare sau un eveniment care să readucă piaţa la viaţă şi care să permită mettalului preţios să treacă de bariera celor 1,375 de dolari / uncia.

 

Până acum, nu s-a petrecut un asemenea eveniment, iar aurul se tranzacţionează cu $1,335/uncie – preţul mediu pe ultimele 3 luni.

 

Nu a existat nicio schimbare în posesiunile totale de ETP în ultimele 2 luni, după o creştere de aproape 40% în prima parte a anului. Între timp, fondurile hedge şi-au păstrat poziţiile bullish pe care le-au plasat acum câteva luni.

 

Coroborând cele două tipuri de investiţii, aflăm că totalul posesiunilor în aur (estimate la 2.730 de tone) sunt mai jos cu 12% faţă de vârful din 2012, asta şi din cauza poziţiilor tactice deţinute de traderi pe piaţa de futures. Valoarea nominală este de 127 miliarde de dolari, aproximativ 35% mai puţin decât valoarea de vârf.

 

Aurul a fost tranzacţionat în aceste marje din iunie 2014, cu un prag de suport la $1,310/uncie şi cel de rezistenţă la $1,347. Menţinem o prognoză pozitivă pentru creşterea aurului pe termen mediu, dar o eventuală scădere sub $1,300/uncie ar putea fi necesară pentru a atrage investitorii pe termen lung.  În acelaşi timp, o creştere peste $1,375/uncie ar putea determina o extensie de preţ către… $1,485/uncie, aşa cum s-a întâmplat în 2011, când trendul de scădere a fost întrerupt.

 

Traderii de petrol, cu ochii pe Alger

 

Aşa cum s-a întâmplat cu aurul, piaţa de petrol rămâne blocată în marja cunoscută din cauza supraproducţiei, cu menţiunea că există şanse să avem schimbări, dacă se produce un aranjament între Rusia şi OPEC în sensul limitării extracţiei.

 

Statele membre OPEC vor putea analiza chestiunea şi la International Energy Forum, un eveniment care a început ieri, în Alger şi ţine până mâine. Rusia participă şi ea la forum.

 

După patru zile de creştere, atât petrolul WTI, cât şi cel Brent au suferit înainte de weekend. O a treia reducere a stocurilor în SUA, un dolar mai slab şi o nouă intervenţie verbală a producătorilor au mai redus din presiunea pe care o pune supraproducţia.

 

Potrivit acestui articol de pe Bloomberg, septembrie a adus o creştere a producţiei cu peste 800.000 barili/zi proveniţi din Nigeria, Libia şi Rusia, cea din urmă anunţând o producţie record de… 11 milioane de barili/zi în ultima lună! Creşterea producţiei pe o piaţă deja saturată e o problemă pe care producătorii vor fi nevoiţi să o soluţioneze când se vor afla faţă în faţă.

 

În Doha, în aprilie, nu au reuşit să reducă producţia, asta la insistenţele Arabiei Saudite care a cerut şi implicarea Iranului în acord.

 

După şase luni, Iranul a atins din nou nivelul de producţie pe care îl avea înainte de sancţiunile internaţionale, ceea ce a alimentat ideea că se va ajunge la un acord. Oficiali saudiţi şi iranieni s-au întâlnit deja, la Viena, unde se pare că Arabia Saudită ar fi declarat că ar putea reduce producţia, dacă Iranul opreşte extracţia.

 

Arabia Saudită produce 10,2 milioane de barili/zi (în primele 5 luni ale anului), ajungând la un record de 10,67 milioane în iulie a.c. Reducerea producţiei de la un asemenea nivel, când nici nu prea există cerere, e o mişcare deşteaptă, chiar dacă Iranului nu-i prea convine.

 

Producţia americană de petrol şi-a stabilizat nivelul, aşa că presiunea pe statele OPEC e şi mai mare, mai ales că tot acest cerc a fost deschis de membri organizaţiei.

 

Ne menţinem părerea că o eventuală creştere de preţ e puţin probabilă fără a vedea semnele clare ale unei reduceri de producţie. Un asemenea acord ar putea stimula interesul investitorilor speculativi, însă valorile scăzute al ţiţeiului vor opune ceva rezistenţă.

 

Dacă nu se va acţiona în sensul reducerii producţiei, petrolul Brent s-ar putea întoarce la $40/baril!

 

 

Media preţului petrolului Brent a fost, trimestrul acesta, de $47.7/baril, mai mult au mai puţin în marja estimării noastre $45 – $50/baril.  Încheierea discuţiilor din Alger fără niciun rezultat ar duce preţul şi mai jos, în vreme ce un acord ar putea sălta preţul la $50/baril.

 

 

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed