La rândul său, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a explicat că este vorba de un acord pozitiv, pentru că angajează întreaga comunitate internaţională, dar că nu este perfect, nefiind un tratat cu obiective constrângătoare.

„Textul pe care-l avem nu este perfect, pentru că nu este vorba de un tratat, chiar dacă am cerut transformarea sa în instrument juridic constrângător din 2010. Cererea a fost făcută în acord cu SUA şi UE”, a precizat Sarkozy.

Noi negocieri vor avea loc la Bonn „în şase luni” pentru pregătirea următoarei conferinţe asupra climatului, ce se va desfăşura la finalul lui 2010 în Mexic, a mai spus Sarkozy.

El a estimat că acordului îi lipsesc două lucruri: nu a fost stabilit un obiectiv de reducere globală cu 50% a emisiilor de CO2 până în 2050 şi nu a fost stabilită crearea unei organizaţii mondiale a mediului, care să monitorizeze punerea în aplicare a angajamentelor fiecărei ţări.

Potrivit proiectului de declaraţie adoptat vineri seară, ţările industrializate s-au angajat să acorde în perioada 2010-2012 câte 10 miliarde dolari pe an ţărilor cele mai sărace pentru adaptarea la schimbările climatice.

Preşedintele francez a adăugat că ţările prezente la Copenhaga au acceptat, de asemenea, limitarea creşterii temperaturii medii la 2 grade Celsius, finanţarea cu 100 miliarde pe an din 2020 a ţărilor în curs de dezvoltare şi au fost de acord să-şi stabilească obiective de reducere a emisiilor de CO2 până în ianuarie. De asemenea, acestea vor furniza în mod transparent date despre nivelul emisiilor.

Din cele 100 miliarde dolari pe an care ar urma să fie alocate din 2020, 20% vor fi date pentru lupta împotriva despăduririlor, iar 40% va fi dat Africii.

Sarkozy a subliniat că Europa va propune crearea unui organism european asupra mediului, care va controla angajamentele ecologice ale fiecărei ţări şi va verifica respectarea angajamentelor financiară pentru ţările cele mai sărace.

UE şi-a menţinut obiectivele de reducere a CO2 cu 80% până în 2050 şi cu 30% până în 2020.

Proiectul de acord a fost însă contestat de o delegaţie din care făceau parte Bolivia, Venezuela şi Sudanul, pe motiv că nu fixa obiective clare pentru reducerea emisiilor de CO2, fapt ce a determinat continuarea negocierilor.

Cei mai mulţi ecologişti consideră că summitul de la Copenhaga a fost un „adevărat fiasco” şi susţin că SUA şi China sunt principalii vinovaţi, deoarece nu au fost de acord cu stabilirea unor obiective precise de diminuare a emisiilor de gaze cu efect de seră.