Gelu Diaconu, fostul şef al ANAF, spune că în spatele intenţiei ministrului Finanţelor de a “scoate” Vama din structura ANAF este de fapt o afacere din care ar avea de câştigat o firmă din China, de la care România ar trebui să cumpere echipamente pentru securizarea punctelor vamale de pe graniţele cu ţările non-UE. Asta deşi echipamentele cumpărate anii trecuţi în acelaşi scop zac nefolosite.
Iată integral postarea de pe pagina de facebook a lui Gelu Diaconu, unde fostul şef al Fiscului prezintă şi câteva documente scanate:
“Strania poveste a relației dintre Orlando Teodorovici și firma chinezeasca Nuctech, în contextul promovării agresive de către dl ministru a “reformei” sistemului vamal și a “securizării” frontierei!
După ce a presat agenții economici să cheltuie peste 100 de milioane de euro pentru a se dota cu noi case de marcat (complet inutile pentru combaterea evaziunii fiscale din motive pe care vi le-am prezentat anterior), ministrul Teodorovici, de ceva timp încoace, pregătește o achiziție de zeci de milioane de euro din bani publici pentru „securizarea” frontierei.
Sub pretextul combaterii traficului cu țigări (care are ca principală sursă alte vulnerabilități din afara sistemului vamal), Orlando Teodorovici împinge pe agenda publică o temă falsă, strigătoare la cer pentru orice cunoscător al administrației fiscale: “reforma” Vămii (prin scoaterea din ANAF și punerea în directa subordonare a ministrului de Finanțe, adica a lui) și “securizarea” frontierelor.
Dacă îi va reuși această manevră, pot paria cu dvs pe următoarea coincidență: „securizarea” dpdv vamal a frontierei EXTERNE a UE, aflată pe teritoriul nostru (peste 1.000 km), se va face cu tehnologia chinezească a firmei Nuctech.
La aceasta „misiune” a participat de la început și misteriosul (pt opinia publică, nu și pt initiați și, presupun, procurori) secretar general al ANAF, dl. Onescu (Ostropel).
După această lungă introducere, vă rog să citiți cu atenție cele ce urmează:
Toată tehnologia de control nedistructiv cumpărată de statul roman pe zeci și zeci de milioane de euro (332 echipamente diverse din care 15 roboscane) zace din august 2017 nefolosită: fără autorizație CNCAN, fără reparații și mentenanță.
Vinovat de această gravă neglijenta, premeditată sau nu, este tocmai cuplul Orlando-Ostropel, care fie nu a asigurat banii necesari, fie nu a derulat procedurile de achiziție (o clasică metodă de influențare a rezultatului).
Sunt convins că nu doar pentru mine, ci pentru orice angajat al MFP-ANAF, care cunoaște nuanțele administrarii fiscale, se naște întrebarea:
“O fi acționat premeditat pentru a distruge complet infrastructura de control a Vămii tocmai în perioada când și-a întețit contactele cu firma chinezeasca Nuctech?”
În plus, am găsit pe preșul ușii și un plic în care cineva mă informa că se poate vorbi inclusiv de o deplasare efectuata de ministrul Teodorovici la o fabrică apartinând Nuctech. Eu n-am posibilitatea să verific această informație, dar mă gandesc că, în primă fază, unii reprezentanți ai mass-media ar putea face acest lucru.
Revenind la problema securizării frontierelor….așadar, statul român a cheltuit până acum:
⁃ 21 mil. dolari în perioada 2001-2004 din împrumut Banca Mondiala (3 roboscane MIS + 70 echipamente diverse)
⁃ 17 mil. euro în anii 2007-2008 din fonduri Phare (5 roboscane + 183 alte echipamente)
⁃ cca 40 mil eur în anii 2009-2012 din fonduri bugetare în cadrul strategiei Schengen (7 roboscane și 67 alte echipamente)
Toți acești bani au fost aruncați pe apa sâmbetei atâta timp cât, din vara lui 2017, aceste echipamente de înaltă tehnologie zac neutilizate.
Majoritatea acestora au fie resursa nucleară epuizată fie nu mai pot fi repornite în condițiile de siguranță impuse de lege.
Mai grav este că, la fel ca în cazul împrumutului cu Banca Mondială, contractat pentru informatizarea ANAF, din cauza nerealizării proiectului prin neutilizare, Comisia Europeană poate cere oricând statului roman restituirea fondurilor Phare.
Am senzația că acest caz prezintă un interes destul de consistent pentru procurori și mă întreb deja dacă anunțul candidaturii la prezidențiale a lui Orlando Teodorovici nu este o încercare disperată de a inhiba niște spirite mai “slabe de inger”.