AFP: Platformele de hidrocarburi, ţinte tentante în Războiul rus din Ucraina

Ucraina a anunţat marţi că a vizat luni platforme de foraj la Marea Neagră, folosite, acuză ea, drept ”instalaţii” militare de către ruşi, pentru a-şi consolida controlul în regiune.

”În această instalaţie, Rusia a organizat mici garnizoane, a depozitat material de apărare antiaeriană, inclusiv radare. Adică aceste platforme au fost transformate în instalaţii care i-au ajutat şi îi ajută pe ruşi să-şi consolideze controlul total al părţii de nord-vest al Mări Negre”, acuză într-o conferinţă de presă online un purtător de cuvânt al regiunii Odesa, Serghii Braciuk.

Pe platforme de extracţie de gaze naturale – situate la 70 de kilometri de Odesa, un port în sudul Ucrainei, la Marea Neagră – se află de asemenea instrumente de ”recunoaştere”, acuză el.

El anunţa luni că aceste platforme sunt ”ţinte militare legale” ale Ucrainei.

”Este o mică garnizoană. Nu este doar o platformă de extracţie de gaze naturale”, dădea el asigurări într-o înregistrare video postată pe canalul său de Telegram.

Şapte persoane erau date dispărute luni seara, potrivit unui lider rus.

Acesta este primul atac anunţat împotriva unei infrastructuri de hidrocarburi offshore din Crimeea de la începutul invaziei ruse a Ucrainei, la 24 februarie,

CONSECINŢE ECOLOGICE GRAVE

Platformele maritime de extracţie de hidrocarburi sunt ţinte tentante şi uşoare, însă consecinţele ecologice ale distrugerii lor pot fi extrem de grele.

Ministerul rus al Apărării anunţa luni că, în urma unui atac cu rachete antinavă şi o dronă de tip Bayraktar TB2 vizând platforme, ”un incendiu puternic a izbucnit pe platforma BK-1 şi a creat ameninţarea uneicatastrofe ecologice”.

Site-ul FIRMS – cu legături cu NASA, care permite o supraveghere a incendiilor, arată, într-adevăr, că a izbucnit un incendiu, luni, pe mare, şi că ardea în continuare marţi.

AFP a confruntat această localizare cu o bază de date europene care permite să se vadă structuri de extracţie de hidrocarburi şi corespunde cu platforma Modu Tavrida, denumită şi Boyko Towers, exploatată de către Cernomorneftegaz.

Instalaţiile de la Marea Neagră au fost confiscate de către Rusia după anexarea Crimeei în 2014, iar gazele naturale sunt consumate pe această peninsulă ucraineană ocupată, unde sunt trimise prin gazoduct.

”LA FEL DE IDIOT CA OCUPAREA CERNOBÎLULUI”

Atacarea unei platforme ”nu este un lucru foarte inteligent. Este la fel de idiot ca ocuparea Cernobîlului”, aşa cum au făcut ruşii la începutul ofensivei, la 24 februarie, denunţă un expert în energie şi modificări climatice de la Sciences Po, Thierry Bros, autorul cărţii ”Geopolitica gazelor naturale ruseşti” (Editura l’Inventaire).

Ruşii ”au instalat mici contingente pe platforme. Ei au desfăşurat sisteme de apărare antiaeriană, inclusiv radare, material de recunoaştere. Aceste platforme au devenit un fel de fortificaţii, care i-au ajutat şi continuă să-i ajute pe ruşi în încercarea lor de a cuceri total nord-vestul Mării Negre”, a justificat marţi un purtător de cuvânt militar al regiunii Odesa, citat de agenţia ucrainană de presă Interfax Ukraine.

AFP scrie că nu a putut să verifice aceste informaţii.

În general,cu cât Rusia controlează mai mult această regiune maritimă, cu atât sunt mai grave ameninţările la adresa restului ieşirilor la mare ale Ucrainei, mai ales Odesa.

Din punct de vede ecologic, având în vedere că este vorba despre o platformă de extracţie de gaze naturale, nu există riscul unei marei negre, însă ”există câmpuri care vor arde, arde, arde, iar asta emite în atmosferă dioxid de carbon (CO2) şi metan, două gaze cu efect de seră”.

FĂRĂ IMPACT ÎN CRIMMEA

Dn punct de vedere energetic, impactul este aproape nul în privinţa Rusiei.

Platformele pierdute de către Ucraina în 2014 produceau în perioada 2013-2015 aproximativ un miliard de metri cubi pe an, ”ceea ce înseamnă nimic în comparaţie cu producţia rusă, de ordinul a 640 de miliarde de metri cubi pe an”, subliniază Thierry Bros.

În schimb, acest lucru urmează să afecteze situaţia în Crimeea.

Gazele naturale extrase aici sunt trimise şi consumate în Crimeea, subliniază acest profesor.

Chiar şi aşa, platformele sunt ţinte tentante pentru că sunt imobile şi sunt dificil de apărat.

În trecut, ele au fost atacate, în conflicte, de exemplu în Războiul dintre Iran şi Irak (1980-1988) sau în Războiul de la Golful Persic (1991).

”Este complicat să securizezi o platformă împotriva unei rachete, pentru că nu este optimizată să primească un sistem de tip sol-aer de autoapărare. O acoperire eficientă poate veni numai de la nave de suprafaţă”, subliniază cercetătorul francez Pierre Grasser, un specialist în Apărarea rusă, asociat la Laboratorul Sirice.

”La Marea Neagră, Rusia dispune doar de şase nave înarmate să intercepteze acest tip de rachetă”, precizează el.

”Este puţin, având în vedere întoarcerea în port ciclică, menţinerea a două nave care să apere Insula Şerpilor – a cărei apărare este prioritară – iar acest lucru lasă, aşadar, două-trei unităţi care să acopere tot restul mării”, subliniază el.

Poluarea cauzată de distrugere poate dura.

”Dacă incendiul a atins forajul, lucrurile vor fi şi mai complicate”, estimează Thierry Bros.

În cazul unei distrugeri a capului sondei, un fel de valvă la fundul apei, ”ne aflăm în faţa unei necunoscute, iar inginerii vor trebui să găsească o soluţie”, avertizează el.

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed