Grupul rus de stat Gazprom a raportat un declin de 45% al profitului net în trimestrul trei din 2019, la 212 miliarde de ruble (3,32 miliarde de dolari), comparativ cu perioada similară din 2018.
Cifrele mai mici vin după ce Gazprom a avut exporturi mai scăzute şi a fost nevoit să taie preţurile pe piaţa sa de bază din Europa, transmite Reuters.Vânzările totale ale Gazprom s-au situat la 1.600 miliarde de ruble în perioada iulie-septembrie 2019, de la 1.900 miliarde de ruble în trimestrul trei din 2018.
Veniturile brute de pe urma furnizărilor de gaze spre Europa şi alte destinaţii, excluzând Rusia şi fostele state sovietice, au scăzut cu 37% în trimestrul trei din 2019, la 587 miliarde de ruble, deoarece preţul mediu al gazelor naturale s-a redus la 169,8 dolari per 1.000 metri cubi (cm), de la 250,8 dolari per 1,000 cm în perioada similară din 2018, potrivit Agerpres.
În 2 decembrie, Gazprom va inaugura un gazoduct către China, numit Puterea Siberiei. În 2025, când conducta va ajunge la capacitate maximă, Gazprom va livra anual 38 miliarde metri cubi (bcm) de gaze către statul asiatic.
În trimestrul trei din 2019, Gazprom a livrat 53,5 bcm de gaze către Europa şi alte destinaţii, excluzând Rusia şi fostele state sovietice, în scădere faţă de 56,9 bcm în perioada similară din 2018.
Gazprom asigură o treime din necesarul de gaze naturale al Europei. Grupul rus aprovizionează Europa cu gaze naturale prin trei rute principale: conductele din Ucraina, ruta Yamal-Europe, via Belarus şi Polonia, precum şi gazoductul Nord Stream, care face legătura între Rusia şi Germania, via Marea Baltică.
În 2018, Gazprom a exportat spre România o cantitate de 1,3 miliarde metri cubi de gaze naturale.
Europa, “inundată” cu gaze naturale
Principala problemă pe care o are Gazprom este că Europa are deja depozitele pline cu gaze și a ajuns la saturație, iar livrările de gaz natural lichefiat de peste Ocean sunt din ce în ce mai mari.
Dacă cererea nu îşi revine, furnizorii ar putea fi forţaţi să reducă producţia. Într-un scenariu extrem o prăbuşire a preţurilor ar putea obliga şi o reducere a capacităţilor de export ale SUA.
În plus, presiunile la adresa sistemului de gaze al Europei ar putea să devină şi mai intense. Massimo Di-Odoardo, analist la Wood Mackenzie Ltd. susţine că importurile de gaze naturale lichefiate ar urma să crească semnificativ anul acesta la 81 milioane de tone, urmând ca anul viitor să fie adăugate alte 10 milioane tone.
„Dacă aduci un cargo cu gaze naturale lichefiate în nord-vestul Europei, cred că vei avea dificultăţi în a găsi capacităţi”, a apreciat Peter Abdo, director la divizia de tranzacţionare a Uniper SE.
Unele livrări de GNL s-au vândut deja la un discount la ultimele licitaţii, iar traderii păstrează cargourile pentru o perioadă de timp mai mare decât de obicei. De exemplu, cargoul Gemmata a petrecut mai mult de 10 zile în afara portului Bilbao aşteptând să fie descărcat. De asemenea, nava Hoegh Giant a aşteptat mai mult de o lună în largul coastelor Spaniei înainte de a putea descărca gazele naturale lichefiate în Barcelona.
„Veţi vedea că unele din firmele de trading vor face eforturi în încercarea de a găsi cele mai bune pieţe pentru cargourile lor”, a apreciat Debbie Turner, broker pentru GNL la Howe Robinson Partners.
Există şi alte modalităţi prin care Europa poate face faţă supraabundenţei de GNL, inclusiv prin trecerea termocentralelor de pe cărbune pe gaz naturale. De asemenea, un rol important joacă reducerea producţiei de gaze naturale în locuri precum Olanda şi diminuarea importurilor din producători precum Algeria.
