Alin Caraman: „Nu mi-am cumpărat nici măcar o porție de cartofi prăjiți”

0

La 16 ani, Alin Caraman, fondatorul Bon Mariage și ownerul K Group România a lucrat pe plaja din Saint Tropez. La drumul de întoarcere în țară, a fost nevoie să doarmă pe o bancă în parc, în plin război, pentru a ajunge acasă cu banii câștigați pe Coasta de Azur.

„În Franța stăteam într-un bungalow pe plajă. Veneam dintr-o țară în care părinții mei avuseseră grijă ca în copilărie să nu văd valuta, pentru că așa era regimul politic… În Franța scoteam banii în fiecare zi și îi număram. Înțelesesem ce e cu casele de schimb. La întoarcerea în România după acele două luni de vară, a fost nevoie să merg cu trenul, timp de două zile. Trenul pleca de la Nisa și aveam legături până la București. Eu eram în tricou, pantaloni scurți și aveam un rucsăcel în spate. Am lipit banii cu scotch de coapsă, ca să nu fiu buzunărit în tren. Trenul mergea Zagreb-Belgrad, dar începuse războiul în Iugoslavia. Și între Zagreb și Belgrad era granița ruptă de război. Și eu m-am trezit la 16 ani, cu banii lipiți de piele, ajungând în Zagreb să aflu că nu mai există tren pentru Belgrad. Era 11 noaptea și nu înțelegeam prea bine unde sunt. Desigur că nu aveam telefon… Mi s-a recomandat să urc spre Budapesta și de acolo să vin spre România, ca să ocolesc zona de război. Trenul următor era a doua zi dimineață. Eu am dormit pe o bancă în Zagreb, în plin război, plin de bani. M-a trezit cineva care avea o stație de emisie-recepți, mi-am dat seama că e o autoritate, m-a întrebat ce am în rucsăcel, dar trezit din somn am făcut o glumă și am spus „poate o bombă”. M-au controlat, mi-au explicat că e război și mi-au spus să stau la adăpost. Pe străzi mergeau oameni cu tancuri… Cam așa am adus acei bani de care nu m-am atins mulți ani. Ei se regăsesc ca bani din care mi-am luat prima mașină și care au devenit gaj pentru acea investiție în marketing. În acele două luni LA Saint Tropez nu am cheltuit absolut nimic. Absolut nimic… în condițiile în care pofteam enorm pe plajă. Cred că la prețiul de 1-2 dolari erau cartofi prăjiți cu ketchup și maioneză. Două luni, îmi făceam prieteni seara, ieșeam… – și îmi tot schimbam prietenii că se schimbau seriile, care stăteau câte o săptămână. Știind limbi străine mă împrieteneam ba cu olandezi, ba cu englezi, ba cu germani sau americani. Îi vedeam cum își iau acei cartofi și, din când în când, îmi mai întindeau să iau și eu doi-trei cartofi. Luam doi-trei cartofi de la ei și îmi rămânea gustul. Și nu mi-am cumpărat nici măcar o porție de cartofi prăjiți”.

Citiți interviul integral aici:

ALIN CARAMAN: „Experiența îți conferă posibilitatea de a te așeza într-un fotoliu, de a vedea alternativele și de a nu mai alerga pe fiecare culoar, de o sută de ori”