Amenințarea de la ANAF care ne costă 10 milioane de euro!

De-a lungul timpului, toată lumea s-a obișnuit cu plicul de la fisc. Acum, cei care îl primesc îl deschid aproape mecanic și abia dacă își mai aruncă o privire pe datele pe care le conține. Unii contabili chiar îi sfătuiesc pe directorii firmelor să îl arunce după ce îl primesc, pentru că nu aduce nicio informație relevantă, ci ceea ce se știe deja. Eventual, ar fi util dacă fiscul, prin plic, ar confirma că firma nu are nicio datorie la stat. Dar nu face acest lucru, ci doar informează că banii de taxe nu au fost deturnați de contabil, ci au ajuns cu bine în conturile fiscului. Prea mare efortul ANAF, de a trimite milioane de plicuri pentru nimic, adică pentru a nu oferi nicio informație, scrie RFI.ro.

Și atunci, întrebarea este: de ce le trimite fiscul? De asemenea, o întrebare justificată este: care sunt costurile de transmitere ale acestor plicuri și al cui este interesul, respectiv comisionul, acestei tranzacții?

Proaspăt instalat ca ministru al finanțelor, Eugen Teodorovici, a oferit o informație prețioasă: transmiterea plicurilor inutile a costat fiscul 10 milioane de euro pe an. Mai mult, ministrul a luat decizia de a opri această corespondență și de a o înlocui cu mesajele prin e-mail. Desigur, o parte a problemei se va rezolva, adică fiscul nu va mai plăți degeaba 10 milioane de euro pe an. Dar, dacă tot se trimit e-mailuri, ar trebui regândită și logica acestor informări. A transmite o informație pe care compania o știe deja, adică a-i confirma că a plătit taxele, impozitele și contribuțiile către bugete, conform declarațiilor transmise către ANAF chiar de firmă, nu ajută pe nimeni.

 

Dacă Teodorovici a luat “taurul plicurilor trimise de fisc de coarne”, atunci ar trebui să meargă până la capăt, adică până la conținutul acestor scrisori. Și anume, ori le găsește o utilitate și le transmite electronic (cu mențiunea că există costuri și pentru acest tip de corespondență), ori nu le mai trimite deloc. Sunt sigur că nicio companie mai mare sau mai mică nu va plânge după o informare de la fisc care de fapt nu o informează cu nimic.

 

Cazul “plicul de la fisc” este relevant pentru felul în care statul tratează banii publici. Adică, până acum, timp de ani de zile, fiscul și-a permis să cheltuiască 10 milioane euro pe an absolut inutil. Câtă lejeritate.

 

La fel de lejer tratează statul companiile, private sau de stat, când vine vorba să le încarce costurile sau se le ia banii. Iată doar două exemple. Săptămâna trecută, la ședința de guvern, premierul Viorica Dăncilă, a anunțat nonșalant că firmele cu peste 50 de angajați vor fi obligate să aibă un angajat dedicat problemelor de egalitate de șanse. Este adevărat că, de la începutul și până la sfârșitul ședinței de guvern, obligativitatea s-a transformat în opțiune pentru companii. Dar importantă este viziunea premierului, care pare că nici nu se gândește la costurile pe care o decizie guvernamentală le induce firmelor. Lăsând la o parte că este absolut discutabilă ideea ca fiecare firmă să aibă un responsabil dedicat exclusiv egalității de șanse.

 

Așa cum nu este interesat de cât de mult cresc costurile firmelor private, guvernul sfidează și anul acesta nevoia de investiții a companiilor de stat luând decizia de a încasa 90% din profitul obținut. Ceea ce ne arată un stat dornic să încaseze bani, indiferent de efectele asupra companiilor.

 

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed