Cărțile de dezvoltare personală sunt o industrie de miliarde de dolari însă care rareori ia în considerare contextul social al individului. În majoritatea cazurilor, avem de-a face cu o prezentare romanticizată a dezvoltării prin prisma antreprenoriatului și a investițiilor financiare, multe gânduri pozitive și citate inspiraționale, argumente nemăsurabile, neverificabile. Modul în care individul este interpelat ca subiect de către aparatul ideologic ce stă la baza acestei construcții presupune niște indivizi complet izolați de tot ceea ce ar putea însemna un spațiu colectiv sau un context social ca sursă a unui eșec personal. Nu e de mirare că toate acele instrucțiuni de a deveni mai bun și de a-ți realiza la maxim potențialul, pentru că ai acces la puterea extraordinară a Universului și trebuie doar s-o accesezi, automat declanșează sentimente de vină, nesiguranță și anxietate. Niciodată nu sunt pomenite cauze sistemice sau cum, de exemplu, faptul că, odată cu diminuarea mobilității sociale, șansele de a prinde un ascensor social scad. Totul cade în cârca individului, acesta fiind considerat singurul vinovat că nu poate exersa acea gândire magică în care totul este posibil numai dacă ai atitudinea care trebuie. 

Acest grad de toxicitate lipsește cu desăvârșire din cartea “Nu vreau să mai fiu sărac” a lui Andrei Chira. Este, teoretic, o carte de dezvoltare personală, dar divergența față de acest gen se observă încă de la titlul care conține cuvinte negative, lucru ce nu se înscrie în tiparul genului, și din design-ul copertei, textul fiind fără majuscule. Acesta poate fi interpretat ca un mesaj în sine, un refuz de conformare la o convenție socială, un strigăt rebel care nu ține cont de permisiuni și de judecăți.

Cartea este o rebeliune împotriva mediului și a convențiilor acestuia, autorul respinge definițiile standard, adânc înrădăcinate, cu privire la bogăție și succes, încercând să și le reclădească într-un mod personal. Este vorba despre înțelegerea modului în care familia, prietenii și societatea ne modelează valorile, fericirea și așteptările. Introspecția obsesivă îl conduce către respingerea propriei identități, nu dintr-un impuls autodistructiv, ci cu scop de remodelare, de reconstrucție a sinelui într-o versiune îmbunătățită, liberă.

Înțelegerea dimensiunii sociale în cadrul dezvoltării personale este esențială pentru a putea crea un viitor mai bun. În această carte, căile spre succes sunt iluminate examinând relația dintre individ și societate. Lumea este o alee prin care rătăcim cu toții. Unii oameni privesc în jos temător; alții își aruncă privirea în stânga și dreapta, curioși la ce fac alții, în timp ce unii merg direct înainte, cu capul sus, încrezători. Sunt cei care se retrag într-un colț, privind înapoi peste umeri, în timp ce alții se lasă să se piardă în mulțime, înconjurați de străini, eliberați de griji. Emoțiile care ne domină gândurile și acțiunile sunt analizate în carte într-un mod sincer și deschis, fiind așezate la baza procesului de dezvoltare. Asistăm la o luptă internă între respingere și acceptare de sine, o căutare febrilă a unor răspunsuri și a unei ieșiri din toxicitatea filtrelor mentale și a modelelor comportamentale induse de contextul social. 

Cartea este scrisă din această perspectivă și se compune din mai multe situații de viață în care autorul pare a fi o imagine în oglindă a cititorului și îl invită să înceapă un dialog și să conducă o reflecție cinstită asupra a ceea ce se întâmplă în societate astăzi. “Nu vreau să mai fiu sărac” este o carte construită ca o autobiografie a unui om de rând, urmărind procesul de emancipare al individului, călătoria acestuia de la ignoranță la cunoaștere. Este o radiografie a individului și, prin extensie, a societății. Este o carte-manifest împotriva sistemului trucat care menține individul sărac, blocat, neputincios, manipulat, consumator, sursă de venituri pentru corporații. În acest context, cuvântul „sărac” din titlu e interschimbabil, reprezintă un strigăt de luptă născut din frustrare, titlul ar putea fi foarte bine “nu vreau să mai fiu blocat”, “nu vreau să mai fiu neputincios”, “nu vreau să mai fiu manipulat” etc… Paradoxal, deși pare o critică la adresa sistemului capitalism, soluția evadării din acest sistem este prezentată ca fiind folosirea sistemului împotriva lui însuși.

Chiar dacă abordează teme sociale și sistemice profunde, cartea este scrisă într-un limbaj simplu, astfel încât să poată fi citită de orice persoană care are curiozitatea să o citească. În același timp, reflectă istoria personală a unui individ ce ar putea fi vocea unei întregi generații. Conține multe povești și anecdote din viața autorului, din copilărie și tinerețe, într-un stil de scriere foarte personal. Narațiunea este însoțită de puncte de vedere subiective, judecăți, interpretări care exprimă personalitatea autorului. Cred că această abordare face povestea mai interesantă pentru cititori, în special pentru cei ce fac parte din aceeași generație cu autorul-personaj, copil al anilor ’90, născut și crescut cu sărăcia și lipsurile comunismului.

Poți cumpăra versiunea tipărită de la eMag, Cărturești sau direct de pe site-ul autorului (andreichira.ro) cu autograf.

Dacă preferi varianta eBook, o poți cumpăra din Google Play, Apple Books sau Kobo.

Succes!