A fi antreprenor în România e a naibii de complicat. Pe de-o parte, nu poți să dormi nopțile de frica toanelor celor care au pixul în mână. Oare ce-or mai inventa dacă n-au de unde să mai acopere pomenile de la buget? Oare ce-au mai anunțat la TV, cu vocea gâtuită de emoție, oameni care pretind că înțeleg nevoile antreprenorilor români, dar n-au fost niciodată în situația de a plăti salarii din munca lor? Oare câte piei să mai jupoaie de pe oamenii care vor doar să fie lăsați în pace în țara asta?
Pe de altă parte, când să ai timp să te gândești la strategie, la produse, la nevoile clienților, dacă trăiești mereu cu teama următorului control din partea unui stat hrăpăreț și încuiat, blocat în labirintul unei birocrații aiuritoare? Un stat incompetent și corupt, arogant ca un stăpân atotputernic, obișnuit să pocnească din bici și să nu miște nimeni în front, indiferent de cât de greșite ar fi ideile, măsurile și birurile sale. „Cu ceva tot te prind, poți să fii tu Dumnezeu” – e doar o replică a unui inspector, în timpul unui control de rutină. Se întâmplă în România anului 2017.
La începutul acestui an, cu doar câteva zile înainte de învestirea Guvernului, președintele PSD Liviu Dragnea anunţa că „relaţia dintre stat si oamenii de afaceri trebuie schimbată complet” în așa fel încât „statul sa nu mai fie agresiv cu firmele”. Cu acel prilej, domnul Dragnea s-a întrebat totodată, în condiţiile în care „partea covârșitoare din venituri este făcută de oamenii de afaceri”, dacă „trebuie să avem un stat care să-i pedepsească, să le închidă firmele, sa-i trimită în puşcărie.” Sunt acestea simptomele unei duble personalități, sau doar vorbe goale pentru adormirea celor care, poate, susținuseră PSD-ul la recentele alegeri, vrăjiți de promisiunile programului de guvernare? Probabil la îndemnul consultanților plătiți cu bani grei, Daddy & echipa și-au dat seama că fără a face cu ochiul oamenilor din mediul privat n-au cum să câștige alegerile. Oricum, a promite chiar nu costă nimic în România.
