Atunci când, în luna august, virusul a revenit în Noua Zeelandă, la Wellington, capitala ţării și locul de reședință a jumătate din populație, se înregistrau zero infecţii de la începutul lunii iunie. Apoi, primul-ministru Jacinda Ardern a apărut la televizor pentru a explica că autoritățile vor recurge la un nou lockdown destul de sever; focarul izbucnise într-o clădire de locuințe sociale și contactele trebuiau reduse la minimum, scrie Corriere della Sera, citată de Rador.
Acum, pentru prima dată de la începerea noilor restricții, au trecut zece zile fără să se înregistreze nicio infecție: „Virusul este din nou sub control”, a spus luni Ardern, la un pas de a fi realeasă la alegerile de duminică. Gestionarea pandemiei – cu o atitudine pe care unii observatori au definit-o ca fiind „maternă”, adică severă, dar empatică – a făcut ca aceasta să fie din ce în ce mai simpatizată de populație.
Dar care este „rețeta” reuşitei din Noua Zeelandă? Săptămâni de lockdown total la primele semne ale revenirii virusului, cum s-a întâmplat în luna august şi revenirea completă la viața normală, atunci când pericolul părea să fi trecut.
„Văd în restul lumii cum funcționează alternativele și nu arată grozav”, a declarat Jacinda Ardern, luni, într-o conferință de presă în care a estimat ca șansele ca țara să fi eliminat transmiterea virusului ar fi de aproximativ „95%”.
„Echipa noastră mică de cinci milioane de locuitori, puțin încercată de această dată, a făcut ceea ce fac întotdeauna echipele noastre sportive naționale: au lăsat capul în jos și au continuat să lupte”.
Desigur, cu puțini mai mulţi locuitori decât provincia Roma și o densitate a populației comparabilă cu cea a Suediei, unii vor obiecta că este ușor să ții sub control o epidemie. Însă răspunsul oamenilor – elevi, comercianţi, familii – a fost extrem de disciplinat; iar severitatea restricțiilor a fost eficientizată printr-o urmărire permanentă a infecțiilor (prin intermediul unei aplicații guvernamentale) și a unui efort de multiplicare a testărilor, precum și printr-o închidere aproape totală a frontierelor, deschise doar cetățenilor și persoanelor cu drept de şedere în ţară.
Modelul este clar: Noua Zeelandă a pus accent pe „eliminarea” virusului, la fel ca în Taiwan, spre deosebire de țări precum Suedia, care vizează în schimb „imunitatea de turmă”. Ambele abordări au baze științifice solide; dacă acestea sunt aplicabile sau nu, depinde de diverși factori, inclusiv de apariţia, mai devreme sau mai târziu, a unui vaccin.
Sursa: Corriere della Sera
