Nivelul agregat al riscurilor sistemice la adresa stabilității financiare din România este în creștere, similar evoluțiilor pe plan global, iar perspectivele pentru următorii ani indică menținerea acestei tendințe, se arată în Raportul asupra stabilității financiare, pe luna decembrie 2019, elaborat de Banca Națională a României.

Evaluările prezente nu semnalează existența unor riscuri de natură severă. Sunt însă identificate trei riscuri sistemice ridicate: (i) tensionarea echilibrelor macroeconomice interne, (ii) reducerea încrederii investitorilor în economiile emergente și (iii) riscul privind cadrul legislativ incert și impredictibil în domeniul financiar-bancar. Structura și costul finanțării deficitului de cont curent și a deficitului bugetar reprezintă un risc moderat, în timp ce riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental se situează la un nivel redus. Pentru perioada următoare, perspectiva riscurilor este în general de creștere, excepțiile fiind reprezentate de riscul privind cadrul legislativ incert și impredictibil în domeniul financiar-bancar, respectiv riscul de nerambursare a creditelor contractate de sectorul neguvernamental, care sunt așteptate să rămână relativ constante.

Sursa: BNR

Similar evaluării de la data Raportului anterior, riscul privind tensionarea echilibrelor macroeconomice interne a rămas la un nivel ridicat. Acesta este principalul element generator de risc sistemic la adresa stabilității financiare din România, iar pentru perioada următoare perspectiva asociată este de creștere, pe fondul continuării presiunilor generate de deteriorarea deficitelor gemene.  Deficitul bugetar pentru primele zece luni ale anului 2019 este de 2,8 la sută din PIB, mai mare cu 0,6 puncte procentuale față de aceeași perioadă a anului precedent. Cheltuielile cu personalul și-au continuat tendința ascendentă (+20 la sută față de aceeași perioadă a anului precedent), în contextul implementării legii salarizării unitare. În plus, cheltuielile cu asistența socială au avansat cu 11 la sută față de primele zece luni ale anului 2018, iar noua lege a pensiilor va duce la o creștere suplimentară a costurilor atât prin majorarea punctului de pensie, cât și a indemnizației sociale. Cheltuielile cu asistența socială, cumulate cu cele de personal, ar reprezenta 85 la sută din veniturile fiscale la finalul anului 2022, ceea ce lasă autorităților o marjă îngustă de manevră în cazul intrării pe o tendință
descendentă a ciclului economic. Totodată, România se clasează pe penultimul loc la nivel european ca proporție a veniturilor fiscale în PIB (27 la sută, comparativ cu 40 la sută media UE), ceea ce demonstrează existența unui spațiu amplu pentru creșterea capacității de colectare.

Deși România face obiectul componentei preventive a Pactului de stabilitate și creștere, deficitul bugetar cash (metodologie națională) este estimat la 4,43 la sută din PIB pentru finalul anului 2019, iar deficitul structural este așteptat să se deterioreze cu 0,8 puncte procentuale față de anul 2018, contrar recomandărilor Comisiei Europene de realizare a unei ajustări structurale de 1,8 la sută din PIB în anul 2019 și respectiv 1 la sută în anul 2020, urmând să ajungă la 4,4 la sută din PIB în anul 2020.

Tot din perspectiva stabilității la nivel macroeconomic, adâncirea dezechilibrului extern continuă să reprezinte o preocupare deosebit de importantă. Deficitul de cont curent exprimat ca pondere în PIB a continuat să se majoreze într-un ritm accelerat în raport cu aceeași perioadă a anului precedent (de la 3,9 la sută la 5 la sută în T3/2019, date cumulate pe patru trimestre, în principal pe seama adâncirii soldului negativ al balanței comerciale), România fiind printre țările UE cu cele mai ridicate valori ale indicatorului, existând perspective de continuare a deteriorării. O sursă importantă a deficitului comercial, alături de comerțul cu produse chimice și combustibili, este reprezentată de comerțul cu produse agroalimentare. Soldul negativ al balanței comerciale pe acest segment a cunoscut un avans important în ultimii ani.
Factorii de risc au fost atenuați într-o oarecare măsură de faptul că creșterea economică din România a rămas peste cea medie a zonei euro, sprijinind procesul de convergență, iar structura creșterii s-a ameliorat prin majorarea aportului investițiilor, deși volatilitatea istorică a acestora continuă să fie o sursă de preocupări. În plus, atât rata șomajului, cât și gradul de ocupare a forței de muncă au continuat să se îmbunătățească, iar pe ansamblul economiei, productivitatea muncii a rămas pe o traiectorie ascendentă (+4,4 la sută în trimestrul al doilea al anului curent, comparativ cu perioada corespunzătoare din anul precedent), fiind însă din nou devansată de dinamica veniturilor salariale.

Deși România a avut una dintre cele mai mari creșteri ale productivității în ultimii zece ani la nivel european, majorarea costurilor cu salariile peste valoarea acesteia poate avea un impact advers asupra competitivității firmelor pe plan intern și extern. Menținerea unei politici salariale bugetare expansioniste, cu impact asupra amplificării cererii agregate excedentare din economie este de natură să îngusteze spațiul fiscal de acțiune eventualitatea unei decelerări a dinamicii activității economice. Mai mult, orice impuls suplimentar ce ar stimula consumul populației, în detrimentul investițiilor, ar putea avea ca efect acumularea de presiuni
inflaționiste, dar și adâncirea deficitului de cont curent. În acest sens, implementarea unei politici fiscale echilibrate, atât pe partea de venituri, cât și pe cea de cheltuieli, poate conduce la diminuarea vulnerabilităților macroeconomice și este de natură a susține o creștere a veniturilor angajaților în tandem cu cea a productivității muncii.

Acest risc intern poate genera interacțiuni cu cel de-al doilea risc sistemic ridicat, de natură externă, respectiv reducerea încrederii investitorilor în economiile emergente. Incertitudinea economică pe plan internațional este în creștere, iar riscurile pe termen mediu se mențin la un nivel însemnat. De la începutul acestui an, ritmul de creștere economică la nivel global s-a menținut pe o tendință
descrescătoare, în principal pe fondul evoluției producției industriale și a diminuării încrederii
investitorilor, în contextul conflictelor comerciale. În zona euro, decelerarea ritmului activității
economice a fost rezultatul reducerii exporturilor și a investițiilor, reflectând încetiniri ale creșterii economice peste așteptări în anumite state, între care Germania și Italia. Având în vedere că aceste două țări reprezintă principalii parteneri comerciali ai României, eventualele evoluții nefavorabile se pot resimți mai amplu și la nivelul țării noastre. Procesul ieșirii Marii Britanii din UE a contribuit la rândul său la menținerea incertitudinilor economice și financiare la un nivel apreciabil. Noul termen de părăsire a blocului comunitar a fost stabilit nu mai târziu de 31 ianuarie 2020. Aceste elemente cuplate cu factori caracteristici țărilor din regiunea emergentă din care face parte și România pot determina o probabilitate mai ridicată de contagiune între state în situația unei diminuării a încrederii investitorilor.

Incertitudinile cu privire la evoluțiile economice viitoare au determinat principalele bănci centrale să continue politica monetară acomodativă. Condițiile financiare deosebit de favorabile au creat premisele acumulării de vulnerabilități, în special pe segmentul companiilor nefinanciare. În cazul firmelor, creșterea îndatorării poate fi problematică în ipoteza unor evoluții macroeconomice adverse, în contextul în care nivelul datoriilor înregistrează maxime istorice atât în cazul economiilor dezvoltate, cât și în cel al statelor emergente. Ratele reduse ale dobânzilor, combinate cu aplatizarea curbelor de randament, pun presiune pe profitabilitatea instituțiilor financiare, încurajează strategiile concentrate pe căutarea randamentelor superioare și cresc riscurile legate de evaluarea prețurilor activelor în momentul reluării conduitei restrictive a politicilor monetare.

Factorii expuși au condus la menținerea unui nivel ridicat al riscului privind reducerea încrederii
investitorilor în economiile emergente, în perioada următoare estimând, însă, o creștere față de
evaluarea de la data ultimului Raport. Capacitatea autorităților de gestionare a acestui risc, Inclusiv din punctul de vedere al unor potențiale retrageri de capital din economiile emergente, va depinde de condițiile macroeconomice și financiare ale respectivelor state din acel moment, iar utilizarea doar a instrumentelor de politică monetară nu va fi suficientă pentru contracararea efectelor negative asupra economiei. În această situație, la nivel național, se impune un mix echilibrat de politici macroeconomice, prin corecții în privința politicii fiscal-bugetare, coroborat cu implementarea de reforme structurale care să stimuleze potențialul de creștere, aceste elemente fiind esențiale pentru menținerea stabilității financiare și întărirea capacității economiei românești de a face față unor eventuale evoluții adverse. Implementarea măsurilor conținute în ”Planul național de adoptare a monedei euro” reprezintă soluția pentru îndeplinirea celor menționate mai sus.

De asemenea pe plan intern, riscul privind cadrul legislativ incert și impredictibil în domeniul financiar-bancar s-a manifestat în continuare , însă s-a remarcat o tendință de atenuare a acestuia comparativ cu momentul Raportului anterior. Parlamentul a amendat cadrul normativ privind darea în plată în cursul anului 2019. Anumite prevederi ale noii legi au vizat definirea impreviziunii, dar Curtea Constituțională le-a declarat neconstituționale în luna noiembrie 2019, alături de aspecte legate de prezumția de impreviziune în favoarea consumatorului care formulează o notificare de dare în plată, menținând caracterul mai restrictiv al apelului la această procedură, ceea ce este de natură să limiteze hazardul moral indus de modificarea legislativă efectuată.

Pe fondul evoluțiilor privind echilibrele macroeconomice interne, structura și costul finanțării
deficitului de cont curent și a deficitului bugetar se mențin la un nivel de risc moderat, în condițiile de supraabundență a lichidității pe piața internațională, fiindu-le asociate perspective de majorare în perioada următoare. Finanțarea deficitului contului curent rămâne doar parțial asigurată prin fluxuri stabile, non-generatoare de datorie externă. Spre deosebire de perioada în care deficitul de cont curent era integral finanțat prin astfel de fluxuri (intervalul 2013 – 2017), la finalul lunii septembrie 2019, acest raport, între surse stabile și nivelul deficitului, s-a redus până la 81 la sută. Pe celălalt palier al acestui risc, randamentele obligațiunilor guvernamentale au înregistrat o scădere a valorilor până la nivelul celor din primele luni ale anului 2018, dar evoluțiile din luna septembrie 2019 indică o reluare a tendinței ascendente în cazul randamentelor, marcată, totodată, și de o amplificare a volatilității acestora. Evoluțiile se înscriu în linia celor observate la nivel regional și reflectă preocupările investitorilor referitoare la accentuarea incertitudinilor privind politicile economice și comerciale și ale implicațiilor pe care acestea le au asupra economiei mondiale. Necesarul de finanțare a statului este estimat că va fi cu 28 la sută6 mai ridicat la finalul anului 2019 comparativ cu anul precedent, pe fondul creșterii cheltuielilor cu personalul și a celor cu asistența socială, dar și datorită colectării veniturilor sub așteptări, urmând să ajungă la cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani. Implementarea unei politici fiscale echilibrate și asigurarea unui cadru fiscal previzibil și transparent sunt necesare pentru a diminua presiunea asupra deficitului bugetar, dar și a celui de cont curent, respectiv pentru a menține încrederea investitorilor, în condițiile în care costurile de finanțare ale României sunt deja cele mai ridicate din regiune.

Riscul privind nerambursarea creditelor contractate de către sectorul neguvernamental s-a menținut la un nivel scăzut. Calitatea activelor bancare s-a consolidat, pe fondul unui cost al riscului prezent redus și al unui cadru economic favorabil. Rata creditelor neperformante s-a diminuat, atingând 4,6 la sută în luna septembrie 2019, însă viteza de ajustare s-a temperat treptat în ultimii doi ani, pe fondul unui proces de curățare a bilanțurilor mai puțin activ. Nivelul ratei rămâne în banda intermediară de risc, conform ABE, dar este încă superior valorii medii înregistrate în UE (3 la sută, iunie 2019). Această dinamică s-a reflectat și în structură, la nivelul sectorului companii, respectiv al populației. În ansamblu, sănătatea financiară a companiilor cu credite s-a menținut peste cea consemnată la nivelul agregat al tuturor firmelor din economie. Calitatea portofoliului de credite bancare acordate firmelor a continuat să se amelioreze, situându-se pentru prima dată sub pragul de alertă al ABE, intrând, astfel, în categoria intermediară de risc. Similar, poziția financiară a populației s-a îmbunătățit, pe fondul evoluțiilor pozitive ale avuției nete, dar și ale veniturilor disponibile. Urmare măsurilor prudențiale adoptate de BNR și implementate de la începutul acestui an, gradul de îndatorare al sectorului a înregistrat o diminuare importantă, semnalând eficiența calibrării instrumentului în reașezarea activității de creditare pe baze mai sustenabile, în condițiile consolidării accesului la
finanțare al populației. Astfel, capacitatea populației de rambursare a împrumuturilor s-a  ameliorat, rata creditelor neperformante situându-se la 4,3 la sută. Pe anumite segmente, însă, se remarcă o accentuare a riscului de credit, la nivelul împrumuturilor în lei observându-se o majorare a expunerilor neperformante atât la nivel agregat (7 la sută), cât și pe principalele categorii de produse destinate populației. Creșterea expunerilor neperformante aferente creditelor în lei acordate populației este un semnal de avertizare timpurie care necesită o monitorizare atentă, mai ales în condițiile în care la finalul lunii septembrie 2019, rata anuală de nerambursare a înregistrat o ușoară creștere pe segmentul creditelor de consum comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior. În plus, se preconizează ca această evoluție să continue pe parcursul următorului an, probabilitatea de nerambursare fiind estimată să crească cu 0,44 puncte procentuale în cazul creditelor ipotecare, respectiv cu 0,5 puncte procentuale la nivelul împrumuturilor de consum negarantate. Mai mult, o dinamică similară este așteptată și la nivelul companiilor nefinanciare, prognoza probabilității de nerambursare indicând o posibilă deteriorare a capacității de plată, în ipoteza continuării tensionării echilibrelor macroeconomice (estimările arată un avans până la o valoare medie de 4,5 la sută al probabilității de nerambursare în septembrie 2020, comparativ cu 2,9 la sută la momentul actual).