Avocatul Petre Piperea, fratele lui Gheorghe Piperea, a dezvăluit că a avut noul coronavirus. Experiența sa a fost cumplită. S-a simțit foarte rău și unul dintre medicii care i-au stat alături a fost chiar Valeriu Gheorghiță, preşedintele CNCAV, în ciuda faptului că ”l-a criticat”. 

”Îl remarc, îl apreciez și îl felicit pe domnul doctor Valeriu Gheorghiță pentru profesionalismul și competența sa și îi mulțumesc pentru faptul că, în cele mai grele momente ale mele, a demonstrat calități umane desăvârșite, a ignorat unele critici la adresa dânsului și a găsit disponibilitatea de a-mi transmite câteva cuvinte de încurajare”, a spus Petre Piperea.

Cum a cheltuit Primăria peste 3,5 milioane de euro din banii bucureștenilor pentru un spital care nu se va mai construi

”În urma unei experiențe personale dramatice cauzate de infecția cu Covid-19, am decis să fac publice câteva aspecte relevante din ceea ce am trăit în această perioadă, cu singurul scop de a ajuta înțelegerea riscului enorm pe care îl presupune acest virus și de a-i ajuta pe oameni să-și salveze viața prin luarea măsurilor adecvate în timp util. Sper să aveți răbdare să citiți până la capăt și să nu bănuiți scopuri ascunse în această postare.

Scandal la ședința PNL, provocat de prezența lui Raed Arafat: E o greșeală politică MAJORĂ

Precizări prealabile:

• Am purtat mască la birou, la cumpărături, afară și în toate situațiile impuse, cu excepția evidentă a reuniunilor cu prietenii și cu familia. În plus, igiena era o prioritate pentru mine dinaintea pandemiei

• Scriu acest material cu intenția sinceră de a-i ajuta pe oameni să înțeleagă că virusul poate fi, într-adevăr, o răceală banală pentru unii, dar poate fi LETAL pentru alții; eu eram convins că voi trece peste acest virus la fel de ușor precum au trecut colegii, rudele și prietenii care fuseseră infectați anterior, dar realitatea mea a fost radical diferită și am ajuns în stare critică la spital.

• Precizez că nu am așteptat ca boala să treacă de la sine, ci am mers la spital pentru o primă evaluare încă de la primele simptome ce anunțau o formă serioasă a infectării.

• Nu intru în discuții privind originea virusului sau a modului în care acesta este exploatat de politicieni: virusul există oricum și ne poate provoca foarte mult rău.

• Cele de mai jos nu reprezintă în niciun caz o opinie de specialitate, pentru acesta urmând sa va adresați personalului medical.

Mesajul meu:

1. Nu ignorați potențialul letal al acestui virus, nu minimizați riscurile dacă v-ați infectat, mergeți la spital pentru evaluare dacă simptomele sunt mai serioase. Am constatat personal în perioada în care am fost internat că problemele cele mai grave interveneau ca urmare a amânării prezentării pentru sprijin medical.

2. Păstrați în casă, pentru orice eventualitate, un pulsoximetru. În situația în care vă infectați cu Covid, monitorizați permanent cu pulsoximetrul saturația de oxigen din sânge (este extrem de simplu cu acest instrument). Dacă saturația scade sub 93, fără să fluctueze înapoi spre 95, 96 sau mai mult, mergeți de urgență la spital pentru evaluare (este posibil să nu vă mai treziți a doua zi). Eu am plecat spre spital cu saturația 91 și am ajuns acolo cu saturația 87. Mi-au pus de urgență mască de oxigen și m-au stabilizat, dar am fost la limită în seara aceea.

3. Cu cât veți cere sprijin medical mai prompt, cu atât vă veți asigura mai bine șansele la viață. Nu este nicio exagerare când vorbesc despre salvarea vieții: eu nu aveam nicio problemă cunoscută de sănătate (fapt confirmat și de analizele de la spital), m-am prezentat la spital pentru o primă evaluare în 12.03.2021, am primit o schemă de tratament care includea antibiotic și am rămas acasă pentru administrarea medicamentelor. Cu toată rigurozitatea mea în administrarea medicamentelor, virusul mi-a cauzat o pneumonie severă care mi-a blocat plămânii în 15.03.2021 (în acel stadiu, nu mai poți trage aer în piept nici măcar o dată și devii dependent de oxigenul din mască sau, Doamne ferește, poți fi intubat).

4. În final, am avut nevoie de 10 zile de spitalizare, dintre care 8 zile le-am petrecut aproape integral în pat, cu 2 măști de oxigen (narine plus masca propriu-zisă, nivel maxim – 25 litri). Dacă acest nivel de 25 litri nu ar mai fi fost suficient, ar fi urmat ATI și, eventual, intubarea, motiv pentru care mă uitam cu groază la pulsoximetru și mă rugam ca nu cumva să scadă iar saturația. Imaginați-vă panica și groaza pe care le-ați resimți în astfel de momente și încercați să evitați astfel de situații. Acum mă gândesc împietrit că ”mort de Covid” înseamnă moarte prin sufocare. Dumnezeu să-i odihnească pe cei care au pierdut această luptă nenorocită!

5. În acest interval, am fost aproape complet lipsit de vlagă, nu mă puteam ridica nici în șezut, hidratarea și hrănirea erau niște eforturi imense (am cerut 2 zile la rând pâinea făcută deja bucățele pentru că nu puteam să o rup). De asemenea, le rugam pe asistente să-mi pună mâncarea în brațe pentru că nu mă puteam ridica să iau vasul de lângă mine. Precizare importantă: hidratarea permanentă și hrănirea sunt esențiale pentru supraviețuire. Cea mai mare aventură a acelor zile era să merg până la toaleta aflată la doar 3 metri de mine (adormeam epuizat după un astfel de drum).

6. Pe parcursul a 10 zile de spitalizare, am pierdut în greutate 9 kg.

7. După acest interval de inactivitate, voi avea nevoie de o lungă perioadă pentru recuperare fizică și pentru refacerea capacității pulmonare.

8. Concluzia mea: îmi era frică și încă îmi mai este frică de vreun efect pervers al vaccinului împotriva Covid-19, dar, dacă acest vaccin mă poate proteja împotriva unei forme grave/severe a bolii, nu voi ezita să-l fac și voi insista ca toate persoanele apropiate mie să facă acest lucru. Nici măcar nu este nevoie să mă protejeze total de virus, adică mă pot infecta iar, dar nu vreau să mai ajung în situația în care am fost.

De asemenea, voi identifica unele măști cu protecție sporită și le voi purta în continuare.

Precizări suplimentare și mulțumiri:

• Sunt total de acord criticile la adresa politicienilor instalați ”în fruntea bucatelor” care au gestionat execrabil această criză. Pentru mine, ”conducătorii” de azi reprezintă, în cea mai mare parte, o adunătură de incompetenți siniștri, de bișnițari iresponsabili, care au acaparat puterea pentru a-și satisface interesele personale în acest context super favorabil mânăriilor ordinare. În tot acest timp, ar fi putut construi spitale, ar fi putut achiziționa aparatură și paturi, ar fi putut instrui personal, ba ar fi putut chiar să aducă oameni de specialitate din alte țări (Nepal sau orice altă țară), dar nu fac decât să sifoneze fonduri imense, să se plângă de numărul redus de locuri din spitale și să ne sperie că nu ne vom putea interna la nevoie.

• În acest noian de figuri cinice, îl remarc, îl apreciez și îl felicit pe domnul doctor Valeriu Gheorghiță pentru profesionalismul și competența sa și îi mulțumesc pentru faptul că, în cele mai grele momente ale mele, a demonstrat calități umane desăvârșite, a ignorat unele critici la adresa dânsului și a găsit disponibilitatea de a-mi transmite câteva cuvinte de încurajare (au însemnat enorm în plan psihic; toți bolnavii aflați în stadiul acela se luptă cu o panică teribilă care le afectează serios psihicul și șansele de revenire).

• O linie fermă trebuie trasată între conducătorii incapabili menționați și medicii/personalul medical aflați în linia întâi: ar fi profund injust să nu le recunoaștem și să nu le răsplătim eforturile acestor oameni care muncesc în niște condiții incredibile: stau îmbrăcați în costume ca de cosmonauți, cu măști, viziere, trei rânduri de mănuși pe mâini (se pare că poartă și pampers în acest interval, întrucât nu pot da costumul acela jos în intervale de câte 4 ore).

În momentele vizitelor, nu le vedeam decât ochii, iar numele lor erau scrise cu marker-ul pe acele combinezoane. Pentru a înțelege eforturile acestor oameni, mai precizez că unul dintre medicii care ne trata a devenit și el pozitiv.

Este adevărat că am auzit relatări despre spitale în care personalul medical nu a fost la înălțimea așteptărilor, dar cei pe care i-am întâlnit eu au avut un comportament ireproșabil din toate punctele de vedere.Le mulțumesc tuturor ochilor acelora frumoși pentru ajutorul fantastic pe care mi l-au oferit, salvându-mi astfel viața! Îl rog pe Bunul Dumnezeu să le răsplătească înzecit și înmiit binele pe care mi l-au făcut acei oameni!”, a relatat Petre Piperea.