Municipiul Sibiu este unul din cele mai importante oraşe din Transilvania, cu un remarcabil potenţial de dezvoltare economică, avantajat şi de poziţionarea sa pe Coridorul IV Paneuropean şi beneficiind de un modern Aeroport Internaţional.

Cu cei 155.000 de locuitori permanenţi şi 25000 de locuitori temporari, în special studenţi, Sibiul este cel mai mare oraş din judeţ. Comunitatea locală este alcatuită din grupuri etnice diverse.

Marea majoritate a populaţiei este reprezentată de români (94%) care convieţuiesc impreună cu germanii, descendenţi ai coloniștilor saxoni care au emigrat în sec XII din zona Luxemburg, Lorena, Alsacia. Lor li se alatură unguri, rromi şi o foarte puţin numeroasă comunitate evreiască, cu toţii contribuind prin influenţe culturale specifice la viaţa oraşului.
Aceeași diversitate caracterizează şi viaţa religioasă. Alături de ortodocși, la Sibiu işi practică liber credinţa reformaţi, româno catolici, greco catolici şi evanghelici-lutherani. Structura socială a oraşului este bazată pe o experienţa de viaţa istorică şi multiculturală, diversitatea locuitorilor săi, aparţinand diferitelor grupuri etnice, generaţii şi stiluri de viaţă, dând oraşului o aură specială.

Cel mai mare ansamblu urban medieval

Centrul istoric al Sibiului constituie cel mai mare ansamblu urban medieval din ţara noastră, cu numeroase vestigii păstrate din perioada respectivă, începând de la clădiri publice, case de locuit şi până la ziduri şi turnuri de apărare. Din cele patru incinte de apărare ale Sibiului au fost conservate până astăzi numeroase elemente. Prima incintă era în Piața Huet, din aceasta păstrându-se doar Turnul Scărilor și urme ale fostelor ziduri în pivnițele unor case.

Cea de-a doua incintă mai există încă prin Turnul Sfatului și prin Turnul Pieței Aurarilor. Incinta a treia este mai amplă, fiind formată din  zidurile de pe strada Centumvirilor – Piața Huet – strada Avram Iancu – strada Gh. Magheru – strada Funarilor – zidurile de pe strada Manejului – strada Pompiliu Onofrei – zidurile și turnurile de pe strada Cetății – Piața Unirii – strada Ioan Lupaș – strada Bastionului. Incinta a patra este formată din strada Movilei – strada Felinarului – strada Gheorghe Magheru – Piața 1 Decembrie 1918 – strada Regele Ferdinand – strada Nicolae Teclu – strada Pietrarilor – strada Zidului – strada Dârstelor – Spitalul de Pneumofiziologie.

Piețele centrale ale orașului au și acestea o foarte mare însemnătate din punct de vedere arhitectural și istoric. În piețe și pe străduțele centrului istoric întâlnim la tot pasul imobile istorice, case în care au locuit personalități care s-a remarcat în țară și străinătate prin rezultatul muncii lor. Clădirile în diverse stiluri arhitecturale, se disting prin forma lucarnelor, a acoperișului, prin ancadramente și obloane.

Un simbol al orașului în reprezintă Podul Minciunilor din Piața Mică.

Două parcuri de excepție – Sub Arini și Pădurea Dumbrava

În Sibiu se găsesc două dintre cele mai frumoase parcuri din România: Parcul Sub Arini şi Pădurea Dumbrava.

Parcul Sub Arini este preferatul sibienilor pe tot parcursul anului. Răcoarea oferită de arbori, dar și amenajările florale oferă un refugiu în timpul verii. Pe timpul iernii, parcul se transformă în loc de săniuș și plimbare prin zăpadă. Parcul este animat de concertele de muzică de fanfară ce au loc în cupola din mijlocul parcului, diverse concursuri sportive, activități recreative pentru cei mici și chiar proiecții de film în aer liber.

Pădurea Dumbrava este deosebită atât din punct de vedere al elementului natural, cât și din punct de vedere al amenajărilor. Pădurea este străbătută de o pistă pentru biciclete și adăpostește atât Grădina Zoologică Sibiu, cât și Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA.

Cel mai vechi muzeu

Baronul Samuel von Brukenthal construiește în anii 1777 – 1787 un palat în stilul baroc târziu, asemănător cu palatele vieneze. Clădirea avea să devină sediul Muzeului Brukenthal, primul muzeu din România și din această parte a Europei. Muzeul s-a format în jurul colecțiilor baronului, care erau alcătuite dintr-o pinacotecă, un cabinet de stampe, o bibliotecă și o colecție numismatică . Apoi, familia von Brukenthal a început să cumpere tablouri, contribuind la extinderea colecției. Muzeul a fost deschis pentru public în anul 1817, iar astăzi este un muzeu foarte apreciat, secție a Muzeul Național Brukenthal, din care mai fac parte Muzeul de Istorie Casa Altemberger, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Istorie a Farmaciei și Muzeul de Vânătoare. Astăzi, muzeul, cu secțiile și expozițiile sale, atrage un număr tot mai mare de vizitatori și, alături de Complexul Național Muzeal Astra, face ca orașul să fie un centru muzeal foarte apreciat.

Bisericile

Sibiul este sediul a două importante instituții ecleziastice: Mitropolia Ortodoxă a Ardealului (înfiinţată de Andrei Şaguna în 1864) şi Episcopia Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România (din 1867). În istoria sa, dar și în prezent, Sibiul este un oraș multi-confesional, în care diferite religii și confesiuni au conviețuit și conviețuiesc în pace, prin respect reciproc. În centrul istoric al Sibiului se găsesc astăzi Catedrala Ortodoxă, Catedrala Evanghelică, Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică, Biserica Reformată și o sinagogă.

Cu ocazia sărbătorilor pascale, bisericile se reunesc într-un marș care celebrează acest moment, iar Târgul de Crăciun a fost deschis, în cele opt ediții ale sale, de către reprezentanți reuniți ai bisericilor. Învățământul în Sibiu a fost marcat puternic la începuturile sale de culte, acesta dezvoltându-se și fiind susținut de bisericile și mănăstirile orașului. În Sibiu și-a desfășurat activitatea și mitropolitul Andrei Șaguna, acesta înființând Institutul Teologic din Sibiu, o instituție foarte apreciată în acest domeniu și astăzi. În 2007 a avut loc la Sibiu cea de-a treia Adunare Ecumenică Europeană, un eveniment foarte important care a subliniat rolul orașului ca un centru ecumenic de talie europeană, un oraș în care toleranța și respectul pentru culte au conturat caracterul său de azi.

Cea mai veche grădină zoologică

În anul 1929 se deschidea publicului în Pădurea Dumbrava prima grădină zoologică din România. Primele animale adăpostite de Zoo Sibiu au venit aici prin donații. Ulterior, grădina a trecut prin administrarea mai multor servicii publice, care au îmbogățit treptat efectivul de animale. Din 2005, Grădina Zoologică a intrat în administrarea Primăriei Sibiu și, de atunci, peste 10.000.000 de lei au fost investiți pentru confortul celor peste 250 de animale din peste 50 de speciii adăpostite în prezent de Zoo Sibiu. Adăposturile sunt astăzi ample și corespunzător amenajate, iar numărul vizitatorilor a crescut constat în ultimii șase ani, tocmai datorită noului aspect al Grădinii. Zoo Sibiu este astăzi un obiectiv de agrement preferat de sibieni, dar căutat și de turiști.

Istoria orașului Sibiu

Prima menţiune documentară referitoare la ţinuturile sibiene datează din 20 decembrie 1191, când Papa Celestin al III-lea confirma existenţa prepoziturii libere a germanilor din Transilvania, prepozitură care şi-a avut sediul la Sibiu.

Menţionat sub numele de Hermannsdorf în anul 1321, în a doua jumătate a secolului XIV Sibiul obţine calitatea de civitas, într-un document din 1366 fiind pomenit numele localităţii prima dată sub forma Hermannstadt.

Spre sfârşitul secolului al XV-lea se formează instituţia numită Universitatea Săsească, aflată în fruntea ierarhiei administrative a tuturor saşilor, condusă de un jude regal, mai târziu comite al saşilor.

Perioada medievală se caracterizează în Sibiu printr-o dezvoltare economică continuă, marcată de activitatea breslelor. Primele statute ale acestora (1376) enumerează 19 bresle (dintre care 13 activau în Sibiu) cu 25 meserii; Numărul breslelor a crescut treptat, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea existând 29 de bresle, iar spre 1780 erau atestate 40, într-o perioadă în care deja crescuse considerabil rolul manufacturilor.

Sibiul s-a dezvoltat în mod constant, devenind în secolele XV – XVIII cea mai puternică cetate a Transilvaniei şi unul din oraşele cele mai înfloritoare şi prospere. Cetatea Sibiului a fost invincibilă vreme de sute de ani, ea făcând faţă atacurilor venite din partea otomanilor, cele mai importante având loc în 1432, 1437, 1442 şi 1493.

Sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul celui următor au fost marcate de conflictele militare care vor influenţa şi evoluţia vieţii economice şi sociale din Sibiu. Ne referim aici, mai întâi, la evenimentele legate de campaniile lui Mihai Viteazul, la bătălia de la Şelimbăr (1599) şi la asediul la care este supus Sibiul între 1601-1603 de către trupele lui Sigismund Báthory. Peste mai puţin de un deceniu (1610) Sibiul este ocupat de armata principelui Gabriel Báthory.

Odată cu înfrângerea turcilor de către austrieci la sfârşitul secolului al XVII-lea, Transilvania devine mare principat în cadrul Imperiului Habsburgic cu capitala la Sibiu.

Începând cu 1688 în Sibiu se instalează Comandantul militar al Transilvaniei care îşi va avea sediul aici până în 7 noiembrie 1918.

Puterea administrativă a noii provincii era exercitată de către un guvern (gubern) care şi-a avut sediul la Sibiu între 1692 – 1791 şi între 1850-1867.

Sibiul era şi reşedinţa Guvernatorului Transilvaniei.

În prima jumătate a sec. XIX un nou val de colonişti, landlerii, se aşează în jurul Sibiului, cea mai apropiată comunitate fiind în Turnisor, pe atunci Neppendorf.

Treptat prezenţa populaţiei româneşti în oraş este tot mai vie. Începând cu anul 1761, Sibiul devine cel mai important centru bisericesc şi cultural al romanilor ortodoxi din Transilvania, iar în anul 1864 Andrei Şaguna restaurează Mitropolia Ardealului cu sediul la Sibiu.

Sibiul devine astfel spre mijlocul secolului al XIX-lea centrul spiritual al luptei pentru emanciparea acestei naţiuni.

În cadrul luptei de eliberare naţională a românilor, la Sibiu este redactat de către Simion Bărnuţiu manifestul – proclamaţie către români citit la Blaj şi tot la Sibiu îşi avea sediul Comitetul Naţional Român sub preşedinţia episcopului Andrei Şaguna.

În 1863 îşi deschide aici lucrările Dieta Transilvaniei care votează legea privind egală îndreptăţire a naţiunii române şi a confesiunilor sale.

Din Sibiu activează Partidul Naţional Român, cel mai important partid politic din Transilvania, care declanşează cea mai amplă mişcare social-politică din a doua jumătate a secolului al XIX-lea – Mişcarea memorandistă în condiţiile în care, începând cu 1867, Transilvania a fost anexată Ungariei în cadrul Imperiului Austro-Ungar.

A doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primul sfert al secolului XX sunt caracterizate de o dezvoltare economică şi socială fără precedent în Sibiu.

Dezvoltarea urbanistică, economică şi socială de care se bucura Sibiul la începutul sec. XX, este frânată de izbucnirea primului război mondial.

Sibiul a avut un rol important şi în pregătirea Unirii din 1918, iar imediat după proclamarea unirii Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, Sibiul devine din nou capitala provinciei până la sfârşitul anului 1919, aici avându-şi sediul atât Consiliul Dirigent (Guvernul Transilvaniei), cât şi Marele Sfat (Parlamentul Transilvaniei).

Denumirea oraşului se schimbă oficial în Sibiu în anul 1919.

În 1945, după al doilea război mondial, începe deportarea saşilor spre URSS. 2800 persoane de etnie germană au fost deportaţi, mulţi dintre ei nu s-au mai întors niciodată.
Sistemul comunist cu mici excepţii nu s-a atins de oraşul vechi, iar Sibiul devine reşedinţa judeţului cu acelaşi nume în 1968.

La 21 decembrie 1989 încep la Sibiu demonstraţiile anticomuniste continuate în 22 decembrie, soldate cu 89 morţi şi sute de răniţi. Sibiul a fost al doilea oraş, cronologic după Timişoara, care s-a ridicat împotriva dictaturii comuniste.

Oraşul a cunoscut în ultimii ani o renaştere economică şi culturală semnificativă, fiind astăzi unul dintre oraşele cu cel mai mare nivel de investiţii străine din România.

Sibiu a fost în anul 2007 Capitala Culturală Europeană, împreună cu Luxemburg, primul oraş din estul Europei care primeşte acest titlu.