Această clădire monument istoric, cu 30 de camere şi opt băi, pe un teren de 682 de metri pătraţi, păstrează semnele unei epoci de modernizare şi înflorire economică a Bucureştiului.
Modelul francez s-a impus atunci ca principal reper în arhitectură. Limba franceză a devenit emblema păturilor sociale cultivate, iar călătorii străini erau plăcut impresionaţi de un Bucureşti care se desprindea treptat de Orient şi Balcani, pentru a se lega de Europa prin modelul cultural francez.
Influenţe franceze se regăsesc şi în stilul arhitectural al casei negustorului Dimitrie Petrescu, ridicată la intersecţia a două artere de-a lungul cărora s-a scris istoria Bucureştiului.
La exterior, clădirea păstrează intacte toate elementele arhitecturale, în special detaliile decorative aplicate pe frontoanele ferestrelor.
La interior, încăperile sunt înalte, cu tavane decorate cu rozete, frize şi cornişe cu modele florale.
Proprietatea dispune de un proiect de arhitectură pentru restaurarea faţadei, reamenajare interioară şi pentru transformarea podului în mansardă.