Milioane de absolvenţi de liceu din lumea bogată şi‑au luat zilele acestea, cu lacrimi în ochi, la revedere de la părinţi şi au început o viaţă nouă la universitate. Unii sunt atraşi de o pasiune pură pentru învăţătură. Dar indiferent de pasiuni, majoritatea consideră că, dacă vor petrece trei sau patru ani la facultate – acumulând în acest timp o datorie uriaşă –, îşi vor impulsiona şansele de a prinde o slujbă sigură şi bine plătită.
Călăuza şi rafala. Oamenii mai în vârstă din jurul lor le‑au spus mereu că educaţia este cea mai bună cale pentru a atinge înzestrările necesare succesului într‑o lume globalizată. Pledoaria obişnuită afirmă că lucrătorii „cu gulere albastre“ vor vedea cum locurile lor de muncă se mută peste hotare sau sunt preluate de roboţi. Cei cu studiile neterminate vor trebui să se obişnuiască cu o viaţă nesigură, mereu strâmtoraţi cu banii. Dar elita, absolvenţii de facultate, va avea lumea la picioare.
Există dovezi care susţin acest punct de vedere. Un studiu recent realizat de Centrul pentru Educaţie şi Forţă de Muncă de la Universitatea Georgetown demonstrează că „obţinerea unei diplome de învăţământ postsecundar merită aproape întotdeauna osteneala“. Calificările educaţionale sunt corelate strâns cu veniturile: în prezent, un american absolvent de facultate se poate aştepta să câştige 3,6 milioane de dolari în timpul vieţii, în timp ce unul care a terminat numai liceul se poate aştepta la doar 1,3 milioane.
S‑ar putea ca decalajul dintre salariaţii cu mai multă şcoală şi cei cu mai puţină să se mărească. Un studiu din 2002 a dezvăluit că o persoană cu facultate se poate aştepta să câştige cu 75% mai mult după o viaţă de muncă decât una care a făcut doar liceul. În zilele noastre, bonusul a crescut mult.
Dar este oare trecutul o călăuză de încredere pentru viitor? Sau ne aflăm la începutul unei noi faze în relaţia dintre locurile de muncă şi educaţie? Există motive serioase să credem că vechile tipare sunt pe cale să se schimbe – iar actuala scădere a cererii pentru absolvenţi de facultate occidentali, influenţată de recesiune, se va transforma într‑o schimbare structurală. Rafala de distrugere creativă ce a zguduit atât de mulţi muncitori în ultimele decenii începe să scuture acum şi elita cognitivă.
Puterea amatorilor. Aprovizionarea cu absolvenţi de facultate se amplifică rapid. Săptămânalul „The Chronicle of Higher Education“ a calculat că, între 1990 şi 2007, numărul de studenţi a crescut cu 22% în America de Nord, 74% în Europa, 144% în America Latină şi 203% în Asia. În 2007, aproximativ 150 de milioane de oameni urmau cursuri universitare în toată lumea, dintre care 70 de milioane în Asia. Ţările cu economii emergente – în special China – revarsă resurse de tot felul pentru a construi universităţi care să poată concura cu elita celor din America şi Europa. De asemenea, tot aici au apărut firme de servicii profesionale precum Tata Consulting Services sau Infosys, care preiau tineri absolvenţi şi îi transformă în programatori sau consultanţi în informatică de talie mondială. Cei mai buni şi mai inteligenţi din lumea bogată sunt siliţi tot mai des să concureze cu cei mai buni şi mai inteligenţi din ţările mai sărace, care sunt gata să muncească mai din greu pentru bani mai puţini.
În acelaşi timp, cererea pentru forţă de muncă educată se reconfigurează din cauza tehnologiei, cam în acelaşi fel în care s‑au reconfigurat cererea de forţă de muncă în agricultură în secolul XIX şi cea industrială în secolul XX. Computerele pot nu doar să îndeplinească sarcini mentale repetitive mult mai rapid decât fiinţele umane. De asemenea, ele pot să le ofere unor amatori puterea necesară pentru a face lucruri de care erau cândva capabili doar profesioniştii: de ce să angajezi un contabil în carne şi oase ca să îţi facă bilanţul, când există Turbotax (pachet informaţional pentru contribuabilii americani, lansat la mijlocul anilor ’80 – n.r.) care poate face acelaşi lucru, cu doar o fracţiune din costuri? Iar varietatea de sarcini pe care le pot prelua computerele se multiplică, odată ce programatorii le învaţă să se descurce printre ambiguităţi lingvistice şi de tonalitate. Citește articolul în MONEY EXPRESS